Tinerii regizori, siliti sa faca teatru cu bani putini
0Intr-un club intunecos sau intr-o sala improprie unei montari teatrale, actorii si regizorii isi respecta menirea lor: creeaza roluri, zguduie constiinte, fara sa se gandeasca prea mult la bani.
Intr-un club intunecos sau intr-o sala improprie unei montari teatrale, actorii si regizorii isi respecta menirea lor: creeaza roluri, zguduie constiinte, fara sa se gandeasca prea mult la bani. Efortul le este, de multe ori, rasplatit doar cu aplauze. ,Institutia" creatorului independent este ca un ONG, in care totul se ridica de la zero, prin voluntariat. Alearga dupa finantare, isi scriu textul, il joaca, dau bani din buzunar ca sa-si faca auzite ideile. Trei regizori reprezentativi pentru noua generatie povestesc cum au reusit sa faca piese de succes cu buget redus: Gianina Carbunariu: ,Mi se pare meritoriu ca unii artisti sa-si transmita mesajul si sa-si faca spectacole fara bani sau cu sume mici. Ceea ce nu mi se pare laudabil este ca, in Romania, institutiile culturale au senzatia ca un artist independent este pe cont propriu, nu trebuie ajutat si nu are dreptul la finantare. Asta mi se pare o rusine. Cei care sunt la inceput de drum fac alegeri dramatice, renuntand la meserie, desi au potential. Teatrul pierde, toata lumea pierde. Acum lucrez la un spectacol, "Terorism", si a fost nevoie de sase luni sa gasim sponsorizare. Am mai intalnit si o problema ridicola. Multi sponsori s-au ferit sa asocieze numele lor cu titlul spectacolului, desi le explicam ca este vorba despre terorismul relatiilor interumane, nu de sensul cel mai raspandit al cuvantului. A trebuit sa platim 400 de euro drepturi de autor, pentru a putea juca 20 de spectacole. In debutul carierei am regizat "Stop the Tempo" cu 200 de euro, dar am mers inainte. E nevoie de multa alergatura si tenacitate sa gasesti bani, ceea ce nu e deloc placut". Florin Piersic jr.: ,In "Sex, drugs and Rock and Roll" eram de toate: actor, regizor. lucru ce a simplificat mult investitia. Am fost mai norocos si am gasit o firma care sa plateasca drepturile de autor pentru text, care s-au ridicat la 500$ pe an. Un spectacol la Teatrul Luni sau la Act costa cateva mii de euro, dar sponsorii ii poti agata doar daca exista celebritati angrenate in spectacol. Acum vreau sa montez o piesa cu tatal meu, care sa reprezinte revenirea lui pe scena. Nu imi trebuie o sala mai mare de 400-500 de locuri". Vlad Massaci: ,De multe ori am renuntat la onorariul de regizor, lasandu-l ca investitie in spectacol. La montarile cu buget redus, acelasi lucru il face toata echipa, actorii, scenografii. Numai asa se pot strange 2.000-3.000 de euro, din care se platesc drepturile de autor si se realizeaza spectacolul. La sfarsit, ramanem, de obicei, cu vreo 10.000.000-15.000.000 de lei, bani pe care ii impartim intre noi, adicam iesim la o bere, undeva si atat. Desi sumele pe care le cerem sponsorilor sunt foarte mici, cu greu le putem atrage atentia. Unii sunt ori foarte ocupati si nu dau pe la teatru, ori sunt extrem de dezinteresati de orice altceva, in afara de noua lor masina. Cei care dau bani nu prea au foloase de tras, intr-adevar, probabil si din cauza legii sponsorizarii, care nu e tocmai cea mai buna. Sunt extrem de deranjat atunci cand aud ca se investesc chiar si 50.000 de euro intr-un singur spectacol, la un teatru de stat, suma cu care un teatru independent ar putea trai trei stagiuni".