Stiaţi că metaforele „Codrii de Aramă” şi „Pădurea de Argint” din poezia Călin (file din poveste) a lui Mihai Eminescu nu sunt invenţii, ci locuri reale?

Mulţi am învăţat la şcoală poezia lui Mihai Eminescu Călin (file din poveste), dar cred că prea puţini ştiu că sintagmele celebre „codrii de aramă”, respectiv „pădurea de argint” sunt realmente nişte locuri din România, mai exact undeva în judeţul Neamţ în apropiere de Mănăstirea Agapia, sat Văratec.

Fragmentul care a făcut celebru aceste locuri este următorul: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind/ S-auzi mandra glasuire a padurii de argint./ Acolo, langa izvoara, iarba pare de omat,/ Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet;/ Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja/ Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja”. Mihai Eminescu – Calin (file din poveste).

Codrii de Aramă alcătuiesc o arie protejată de interes naţional, situată în judeţul Neamţ, pe teritoriul administrativ al comunei Agapia. Aria naturală cu o suprafaţă de 7 hectare se află în partea central-nordică a judeţul Neamţ, în Depresiunea Neamţului în zona sud-vestică a satului Filioara între acesta şi satul Văratec, în apropierea rezervaţiei naturale Pădurea de Argint lângă drumul naţional DN15G.

Rezervaţia este situată la o altitudine de 550-650 metri. Cei mai bătrâni arbori sunt gorunii seculari, dar aici mai puteţi găsi peste 300 de specii de plante.

De asemenea în apropiere este şi aria naturală (de interes forestier şi peisagistic) cunoscută şi sub denumirea de „Pădurea de Argint Văratec”, care se află în partea central-nordică a judeţului Neamţ şi cea nord-estică a satului Văratec în imediata apropiere a drumului naţional DN15G (Valea Seacă – Văratec), pe terasa inferioară a pârâului Topoliţa la altitudinea de 540 metri.

Click aici pentru continuarea articolului