Steagul Unirii fâlfâie pe cerul României Mari

Momentul Unirii din 1918 a schimbat complet peisajul politico-administrativ românesc. Unificarea administrativă a fost completată, în 1923, de o nouă Constituţie şi de adoptarea unor noi simboluri naţionale. Pavilionul regal şi militar trebuiau să reprezinte un stat modern, întregit, de importanţă regională.

Împlinirea Marii Uniri în 1918 a fost sărbătorită, simbolic, în octombrie 1922, prin Încoronarea de la Alba Iulia a cuplului princiar, Ferdinand I şi Maria. Pentru ca evenimentul să fie împodobită, cumsecade, în simbolurile României Mari, a fost adoptat încă din 24 aprilie 1922 noul model al pavilionului regal. Pavilionul primului rege al tuturor românilor era diferit de cel al unchiului său: consta într-un drapel pătrat, vişiniu, bordat cu o fâşie galbenă şi cu colţi albaştri – în număr de 13 pe fiecare latură, iar la colţuri încă patru. În centru, se afla stema ţării, sub care era plasată crucea Ordinului „Mihai Viteazul“ – acordată soldaţilor eroi din Primul Război Mondial. Drapelele militare, în schimb, erau tricolore, cu fâşiile dispuse vertical, cu stema României Mari în centru, iar în colţuri se găsea cifra regelui Ferdinand I – două litere „F“ unite spate-n spate – încoronată princiar şi înconjurată de o coroană de frunze de stejar aurite.

Stema monarhiei

Legea cu privire la stabilirea stemei României Mari, care să cuprindă simbolurile tuturor provinciilor româneşti care intraseră sub sceptrul lui Ferdinand, a fost adoptată pe 23 iunie 1921. Se hotăra că stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, pe care se afla acvila cruciată şi încoronată princiar, cu sceptrul în gheara stângă şi sabia, în dreapta.

La Articolul I.I, erau stabilite elementele de pe pieptul acvilei: „Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insiţiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăseşte stema Ţării Româneşti: o acvilă cruciată, având soarele şi semiluna de-o parte şi de alta, toate de aur. În cartierul doi a fost reprezentată stema Moldovei, pe fundal roşu: un cap negru de bour, având o stea între coarne şi fiind flancat de un trandafir heraldic şi o semilună, toate trei de aur. În cartierul trei, pe fundal roşu, au fost contopite stema Olteniei (leul rampant, de aur) şi cea a Banatului (podul de aur peste valuri naturale). Cartierul patru a fost rezervat Transilvaniei: el este tăiat de un brâu roşu. În partea superioară, pe albastru, se profilează o acvilă ieşindă, flancată de un soare şi o semilună. În partea inferioară, pe aur, au fost reprezentate şapte turnuri roşii, repartizate 4:3. În insiţiune se regăseşte stema Dobrogei: doi delfini de aur afrontaţi“.

Scutul este timbrat cu Coroana de Oţel a României şi e susţinut de doi lei de aur, toate aceste elemente fiind puse sub un pavilion de purpură, cu ciucuri şi franjuri de aur şi prins în coroană închisă. Aceeaşi lege din 1921 hotăra şi că stema putea fi folosită în trei situaţii: stema cea mare – descrisă în corpul legii,  stema medie – fără pavilion şi stema mică – alcătuită din cele trei scuturi şi Coroana de Oţel.

Stema din 1921 a rămas valabilă atât în timpul domniei lui Carol al II-lea, cât şi a lui Mihai, până pe 30 decembrie 1947, când regimul monarhic a fost înlăturat şi a fost instituită republica, după abdicarea lui Mihai, sub influenţa comuniştilor români şi ruşi. 

Din 21 noiembrie, SCRIE-I ROMÂNIEI!

Drapelul lui Ferdinand I este unul dintre premiile pe care le poţi câştiga la concursul „Scrie-i României!“, organizat de „Adevărul“ de 1 Decembrie, care se va desfăşura în perioada 21 noiembrie-1 Decembrie. Vezi Regulamentul concursului.