Şapte zile în spaţiul cosmic

Volumul „Dumitru-Dorin Prunariu – biografia unui cosmonaut“, de Annie Muscă, este distribuit astăzi, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 14,99 lei.

Tot astăzi, de la ora 11.00, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Adevărul Holding organizează un eveniment de lansare a cărţii, la care participă Dumitru Prunariu, Annie Muscă şi Alexandru Mironov. Cartea va putea fi găsită la chioşcuri timp de o săptămână.

Pe 14 mai 1981, Dumitru Prunariu intra în grupul select al oamenilor care au depăşit graniţele Terrei, devenind cel de-al 103-lea pământean care zbura în spaţiul cosmic şi singurul român care a reuşit această performanţă.

De la copilăria petrecută în Braşovul negustorilor de altădată şi mirajul Sputnik-ului, la anii de pregătire în Orăşelul Stelar, de la activitatea internaţională de după 1989 şi întâlnirile memorabile, până la misiunea de ambasador în Federaţia Rusă şi preşedinte al astronauţilor din întreaga lume, cartea de faţă cuprinde viaţa şi activitatea acestui personaj intrat deja în legendă.

Incident la îmbarcare

„Într-o Românie în care oamenii încetaseră să mai viseze, iar regimul îşi arăta semnele agoniei, Dumitru-Dorin Prunariu a întruchipat visul de aur al generaţiei sale, sfidând gravitaţia şi barierele ideologice.

La 14 mai 1981, devenea primul român care ajungea în spaţiul cosmic", spune Annie Muscă, autoarea cărţii.

În ziua startului în spaţiu, Dumitru Prunariu a avut un accident care îl putea scoate imediat din echipajul principal. Încercând să lege o cataramă la scafandrul cosmic, astronautul român s-a înţepat la deget şi a văzut cum îi ţâşneşte sângele.

Şi-a strâns repede degetul în palmă, ca să nu sesizeze nimeni. Apoi, a ascuns rana, punând repede mănuşa în mână. În Cosmos, rana s-a cicatrizat cam în a cincea zi.

Distracţie în imponderabilitate

În Cosmos, sintagma „timp liber" însemna o oră şi jumătate pe zi. Se ascultau hituri ale anilor '70, se vizionau scheciuri şi chiar desene animate. „În timpul zilei mergea aproape continuu un casetofon.

Fiecare îşi punea caseta cu muzica preferată, iar Televiziunea Română ne pregătise nişte benzi cu un program de varietăţi pe care îl vedeam cu ajutorul unui videomagnetofon", îşi aminteşte Prunariu.

Relaxare însemna şi „să mergi la plajă". În traducere, să admiri Universul în bătaia Soarelui prin hubloul navei. Pentru cel aflat acolo sus, cerul nu mai seamănă cu cel văzut pe Pământ.

„Este negru ca smoala. Nu mai există atmosfera care să îl coloreze". Nici stelele nu mai au strălucirea lor dată de irizările atmosferice. Sunt de un alb mat. Iar Pământul îl observau luminat în funcţie de gradul de civilizaţie al zonei respective. Statele Unite ale Americii erau cele mai luminate, urma Europa occidentală, iar ţările est-europene păreau de-a dreptul sumbre.

Drumul spre cer

Dumitru Prunariu s-a născut la Braşov, la 27 septembrie 1952. După ce a absolvit Liceul de Matematică şi Fizică din Braşov, a urmat cursurile Facultăţii de Inginerie Aerospaţială din cadrul Universităţii  Politehnice din Bucureşti.

În timpul efectuării stagiului militar, în anul 1977, a aplicat cu succes  la programul Intercosmos, program deschis la iniţiativa URSS şi care se adresa ţărilor socialiste.

A urmat timp de trei ani un stagiu de pregătire de specialitate în Rusia, alături de un alt candidat român, Dumitru Dediu, fiind confirmat, în 1981, ca prim-nominalizat pentru misiunea spaţială româno-sovietică ce urma să aibă loc în acelaşi an.

Zborul celor doi cosmonauţi aflaţi la bordul navetei Soyuz-40, Dumitru Prunariu şi Leonid Popov, a început pe data de 14 mai 1981 şi a durat 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute, acoperind nu mai puţin de 5.260.000 de kilometri.

Ce respiră un cosmonaut?

Dumitru Prunariu a povestit că aerul este adus de acasă în staţia orbitală sau nava cosmică şi este permanent reciclat.

„La fel se întâmplă şi cu apa. Este reciclată din umiditatea degajată prin respiraţie şi transpiraţie de către membrii echipajului, dar există suficientă adusă de la sol, în recipiente speciale. În situaţii extreme se putea utiliza şi apa eliminată pe cale fiziologică, reciclată complet".

Igiena se făcea cu prosoape impregnate cu o soluţie dezinfectantă, iar periatul dinţilor, cu o batistă înfăşurată pe deget.