Reconfortantele săli pline
0Reprezentaţiile de la Sala Radio a două opere raveliene, cu celebra artistă Ruxandra Donose în rolul principal, au însemnat adevărate regaluri muzicale. Muzica clasică nu este pentru cei mulţi. Totuşi, atunci când vezi o sală de o mie de locuri plină la un concert de acest gen şi chiar la muzică scrisă în secolul XX, realizezi că acei nu mulţi care înţeleg şi au nevoie de muzica aceasta trebuie căutaţi şi atraşi cu oferte
Când şi dacă acest fenomen va deveni frecvent, organizatorii de concerte de la noi nu vor mai fi invidioşi pe Festivalul „Enescu". Din păcate, mai este până atunci. De unde toate aceste gânduri? De la evenimentul autentic care a fost prezentarea în concert a operelor „Ora spaniolă" şi „Copilul şi Vrăjile", de Ravel, cu Ruxandra Donose în rolurile principale şi Julien Salemkour la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio (căreia i s-a alăturat Corul Academic şi Corul de Copii Radio). Întreaga distribuţie a fost remarcabilă, dintre vocile masculine desprinzându-se tenorul Philippe Do - un excelent şi plin de vervă Gonzalve, şi Yuryi Tsiple în toate rolurile pe care le-a interpretat, iar dintre cele feminine excepţionala soprană de coloratură Teodora Gheorghiu (Focul, Prinţesa în „Copilul şi vrăjile"), dar şi Aura Twarowska, Antonela Bârnat şi Tina Munteanu, prezenţe pline de culoare în rolurile multiple din feeria muzicală care este „Copilul şi vrăjile".
O distribuţie omogenă, adunând pe scenă muzicieni de origine română stabiliţi în diverse colţuri ale lumii a susţinut spiritualele şi extrem de dificilele partituri raveliene, care pentru mulţi dintre cei aflaţi în sală (şi chiar pe scenă) erau prime audiţii. „Copilul şi Vrăjile" s-a mai cântat tot pe scena Sălii Radio în urmă cu 45 de ani, iar „Ora spaniolă" s-a montat la Opera din Bucureşti în urmă cu decenii şi s-a mai prezentat doar în postura de spectacol de absolvenţă la Conservator.
Contribuţia dirijorului Julien Salemkour la asamblarea dificilelor partituri raveliene, maniera în care acesta a potenţat calităţile reale, dar uneori prea puţin puse în valoare ale orchestrei, a fost salutară, muzicianul, care actualmente are poziţia de dirijor şi asistent al celebrului Daniel Barenboim la Opera de Stat din Berlin fiind prezent pentru prima oară la Bucureşti, dar manifestându-şi dorinţa de a reveni. Pentru mezzo-soprana Ruxandra Donose, cele două roluri - Conception din „Ora spaniolă" şi Copilul din „Copilul şi vrăjile" sunt cunoştinţe vechi, dar a le cânta pe amândouă în aceeaşi seară pe aceeaşi scenă a reprezentat şi pentru ea o premieră şi un autentic tur de forţă. Inteligenţa muzicală cu care redă emoţia atât de diferită a celor două roluri, tulburarea femeii mature care interpretează un periculos, dar amuzant joc al seducţiei şi candoarea, uimirea, spaima copilului în faţa personajelor care îi populează visul a făcut ca Ruxandra Donose să reuşească să cucerească publicul, cu toate că muzica secolului XX nu este slăbiciunea spectatorilor bucureşteni. Un fenomen similar s-a petrecut o săptămână mai târziu cu Cristian Mandeal şi Orchestra Naţională Radio, care au ţinut publicul într-o fabuloasă tensiune artistică cu muzica Simfoniei a VIII-a de Şostakovici.
Concluzia? Nu doar Ceaikovski şi Beethoven pot seduce o sală. Cheia succesului se află în mâna tuturor celor de pe scenă şi nu doar în cartea de istoria muzicii.