Rădăcinile revoluţiei sexuale în America anilor ’60

Pelvisul lui Elvis a fost cenzurat în toate cele trei apariţii ale regelui rock&roll în emisiunea lui Ed Sulliven, lăsându-i trunchiul distorsionat pe ecranul televizorului. Însă senzualitatea ochilor, buzelor şi versurilor sale erau inconfundabile, iar cenzurarea pelvisului scotea în evidenţă partea ce se dorea a fi ascunsă.

Similar era zâmbetul ostentativ al lui Mick Jagger când fredona versurile cântecutului „Let’s spend some time together” în timpul aceleaşi emisiuni din 1967. Mare parte din audienţă ştia că de fapt versurile vroiau să spună „Let’s spend the night together” şi restul au înţeles rapid mesajul.

Sexul era invocat de tineret în mod activ şi utilizat nu doar pentru plăcere, dar şi ca sursă de putere într-o nouă formă de politică culturală care a zguduit naţiunea americană. Cei care s-au implicat în „revoluţia tinerilor” ştiau prea bine că lupta pentru viitorul Americii nu va avea loc în structurile politice electorale, ci pe câmpul semnificaţiilor culturale. Sexul era doar un instrument al unei revoluţii mai mult politice. 

Scriitori, artişti şi muzicieni s-au implicat în cultura protestului. Printre cei mai influenţi cântăreţi de folk se numărau Bob Dylan şi Joan Baez. Melodia lui Dylan „The Times They Are a-changin’” a devenit imnul protestului. Mişcarea hippie îşi are şi ea rădăcinile în anii ’60. John Lennon şi Yoko Ono au petrecut, în martie 1969, şapte zile în pat în apartamentul prezidenţial de la Hotelul Amsterdam Hilton, protestând împotriva „războiului şi a violenţei din lume”. The Rolling Stones erau pe val în anii ‘60 iar festivalul Woodstock, denumit de tinerii activişti „Trei zile de pace şi muzică” a atras peste 450.000 de fani pe o păşune din Sullivan County între 15 şi 18 august 1969. Creedence Clearwater Revival, The Who sau Jimmy Hendrix erau idolii tinerilor.

Ceea ce astăzi numim revoluţie sexuală a luat naştere din tensiunile dintre viaţa publică şi cea privată, din comportamentele private şi regulile publice care trebuia să guverneze aceste comportamente. Oamenii întreţineau relaţii sexuale în afara căsătoriei, dar foarte puţini recunoşteau acest lucru în public. Femeile tinere şi uneori bărbaţii despre care se afla că ar avea relaţii sexuale în afara căsătoriei erau exmatriculaţi din şcoli sau facultăţi iar homosexualii riscau să fie băgaţi în închisoare.

Puţine episoade demonstrează mai bine tensiunile legate de sexualiate în America la jumătatea deceniului decât furoarea care s-a iscat din cauza publicării unor studii colective despre comportamentului sexual, cunoscute sub numele de „Kinsey Reports”. Raportul social ştiinţific „Sexual Behaviour in the Human Male” (1948) a vândut peste un sfert de million de copii până în 1953. Volumul despre bărbaţi era controversat, dar cel despre femei era conform caracterizării făcute de revista „Look” şi mai controversat. Kinsey a descoperit că 50% dintre femeile supuse acestui studiu ar fi făcut sex premarital (deşi aproximnativ 89 % erau împotriva acestor raporturi sexuale, din „motive morale”) iar 61% din bărbaţii cu facultate şi 84% din bărbaţii cu studii liceale au întreţinut şi ei relaţii în afara căsătoriei.

Mulţi oameni au privit cu mult scepticism studiile lui Kinsey şi au considerat un adevărat pericol publicarea acestui studiu. Demonstrând distanţa dintre cultura declarată şi cultura ascunsă, Kinsey a subminat un set de reguli prestabilite. „Chicago Tribune” l-a numit pe Kinsey „o ameninţare pentru societate”, revista ”Time” şi-a avertizat cititorii asupra atitudinii imorale iar „Ladies’s Home Journal” a publicat un articol în care se scria: „Comportamentele din acest studiu nu trebuie interpretate ca justificări morale sau sociale pentru actele individuale.”

Citeşte continuarea pe historia.ro