Păcate „în vizită“, la Timişoara
0Spectacolul montat de regizorul Alexandru Dabija, după piesa lui Roland Schimmelpfennig, aduce în prim-plan conflictul dintre un tată şi fiul său reîntors acasă, care se încurcă cu femeile familiei. Stagiunea s-a terminat în oraşul de pe Bega, cu cele mai recente premiere ale Teatrului Naţional „Mihai Eminescu“ reprezentate în aer liber şi în noua sală din Parcul Civic.
„Când mă culc cu o femeie, nu mă gândesc neapărat că eu sunt Adam şi că ea este Eva", meditează fiul Peter (Colin Buzoianu), reîntors în toiul iernii în casa tatălui său Helmut (Damian Oancea), pe care nu l-a văzut niciodată până atunci.
Conflictul porneşte de la faptul că fiul seduce, în acelaşi timp, nu mai puţin de trei femei din casă, aflate la vârste diferite, pe mama vitregă, Edith (Victoria Suchici Codricel), pe nepoata Sonia (Alina Reus) şi pe fiica lui Edith dintr-o primă căsnicie, Marietta (Claudia Ieremia).
În scenografia lui Helmut Stürmer, piesa lui Roland Schimmelpfennig, tradusă de Ciprian Marinescu şi pusă în scenă de Alexandru Dabija (ales de UNITER cel mai bun regizor al anului 2009), foloseşte ingenios spaţiul fostei săli de sport din Parcul Civic, transformat în Sala 2 a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu" din Timişoara.
Arderea cărţilor ruseşti
Tatăl, în vârstă de 65 de ani, care a îmbătrânit muncind la traducerea „Paradisului pierdut" de John Milton, s-a îndrăgostit de nepoata lui, Sonia, cu care merge la o vânătoare de raţe.
După ce au vânat o pasăre, dilema lor „existenţială" este că nu ştiu ce să facă cu raţa plină de maţe cu rahat, hrană pentru nişte vieţi la fel de murdare. Împuşcarea raţei, prezenţa puştii de vânătoare şi conflictul tată-fiu prefigurează moartea inevitabilă.
Personajele contradictorii, pe cât de contemporane, pe atât de cehoviene, compun un caleidoscop de stări montate secvenţial şi alert de Alexandru Dabija, într-un decor clasic, cu oglinzi mari. Uşile largi se închid şi se deschid pe fundalul unor coloane sonore dramatice din Haydn, Schubert sau din „Don Giovanni" de Mozart şi „Samson şi Dalila" de Camille Saint-Saëns, interpretate de Maria Callas.
Momentul în care cărţile ruseşti din casa lui Helmut, specialist în anglistică, sunt aruncate în zăpadă este cu adevărat cutremurător, dramaturgul sugerând drama fostei Republici Democrate Germane, sfâşiată între Est şi Vest.
Caracter devenit destin
Fiul Peter (Colin Buzoianu) o seduce pe mama sa vitregă Edith (Victoria Suchici Codricel) Fotografii: Teatrul Naţional din Timişoara
„Trilogia animalelor", care începe cu piesa „În vizită" şi continuă cu „Regatul animalelor" şi „Sfârşit şi început", este o teodicee dramatică despre păcat şi urmările acestuia, în care elementele mitologice se îmbină cu cele creştine.
Dramaturgul Roland Schimmelpfennig, reprezentant al „realismului magic", scrie sumbru, visceral, cu pulsiuni refulate în reglaje psihologice, în tradiţia lui Thomas Bernhardt, Elfriede Jelinek sau Marius von Mayerburg.
„Fii atent la faptele tale/ pentru că ele vor deveni obiceiuri/ fii atent la obiceiurile tale/ pentru că ele vor fi caracterul tău/ fii atent la caracterul tău/pentru că el va fi destinul tău", este un citat din Talmud, reluat de Schimmelpfennig în piesă.
Jucat în 40 de ţări
Dramaturgul Roland Schimmelpfennig, în vârstă de 43 de ani, este cel mai jucat autor contemporan de limbă germană, montat în 40 de ţări. Autorul a lucrat cu celebrul regizor Thomas Ostermeier la Teatrul Schaubühne.
Shakespeare, în parc
Alte două premiere recente jucate în weekend la Timişoara au fost „Romeo şi Julieta", montată de Rahim Burhan, şi „Iaacovi şi Leidental", după textul lui Hanoch Levin, regizată de Mihaela Lichiardopol la Studioul 5 al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu".
„Romeo şi Julieta" s-a jucat sâmbătă seară, în aer liber, în Parcul Civic, în prezenţa timişorenilor care au urmărit tragedia lui Shakespeare, aplaudându-i până în miez de noapte pe Romeo (Cătălin Ursu), pe Julieta (Dianna Praskot), pe părintele Lorenzo (Ion Rizea), dar şi pe doică (Alina Reus). Muzica a fost interpretată live (la violă, fagot şi flaut).