Operă postumă a poetului Emil Brumaru. „Ne-ndepărtăm din ce în ce de viaţă...“

Volumul „Opere VI. Ne-ndepărtăm din ce în ce de viaţă... Opera postumă“, de Emil Brumaru, ediţie îngrijită şi prefaţată de criticul literar Bogdan Creţu, a fost publicat de Editura Polirom de Ziua Mondială a Poeziei.

Pe 21 martie, în fiecare an, este sărbătorită Ziua mondială a poeziei (World Poetry Day) ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO. În onoarea unuia dintre cei mai iubiţi poeţi români, Editura Polirom a publicat de Ziua Mondială a Poeziei, unele dintre cele mai frumoase poeme ale lui Emil Brumaru. "Nu exagerez, e un Brumaru la cel mai înalt nivel, conştient de ce poate, jucându-se cu temele propriei poezii, dar păstrându-şi candoarea", a spus criticul literar Bogdan Creţu, care a îngrijit şi a prefaţat volumul "Opere VI. Ne-ndepărtăm din ce în ce de viaţă". Editura Polirom pregăteşte şi volumul "Opere VII. La ruinurile galanteriei. Opera postumă", de asemenea, îngrijit de Bogdan Creţu.

A folosit Facebook ca pe un atelier

 „Pe vremea cînd era medic în Dolhasca, contemplând forma palpabilă a luminii şi cartografiind raiul, Emil Brumaru îşi pansa singurătatea şi mai ales îşi vindeca pauzele de scris, când poezia nu se mai aşeza de la sine pe hîrtie, compunînd splendide epistole. Apoi, după Ruina unui samovar (1983) au fost 15 ani fără nici o carte publicată. Ştiindu‑i ritmul, a fost, probabil, o etapă neagră, depresivă. Oricât de prolific ar părea (şi chiar este !), nu e deloc un poet scutit de crize de inspiraţie (e tema principală a corespondenţei sale).

După volumul care a spart blocajul, Dintr‑o scorbură de morcov(1998), a venit însă un extraordinar interval prelungit de creaţie. Ultimele decenii i‑au fost pline de poezie. Seria de Opere de la Polirom stă mărturie, titlurile cărţilor originale s‑au înnodat fericit. În plus, volumul al cincilea de Opere (2015) cuprindea poeme inedite cât pentru trei‑patru cărţi de sine stătătoare. Era primul semn că debitul său nu mai încăpea în obişnuitele plachete ; în timp ce de ani buni cărţile de poezie se tot subţiază, ale lui Emil Brumaru deveneau tot mai opulente. Rolul scrisorilor din Dolhasca fusese luat chiar de poezie.

 Autorul ajunsese la un nivel de profesionist al poeziei, aşa acum visa în tinereţe : scrisul zilnic împins pînă la reflex, devenit rutină, mutat la nivel organic. După aceea, poetul a folosit contul de Facebook ca pe un atelier. Acolo posta aproape zilnic texte calde, asupra cărora revenea ulterior. Aşa se face că în ultimii trei ani de viaţă, după Amintiri din rai (2016), a scris enorm, sute şi sute de poeme. Cine va pune una lângă alta cărţile sale va putea constata că Emil Brumaru este unul dintre cei mai fecunzi poeţi români, alături de Tudor Arghezi. După cum se va putea constata parcurgând aceste volume care adună opera postumă, nu şi‑a pierdut tonusul până la final.”

Poem din volumul "Opere VI. Ne-ndepărtăm din ce în ce de viaţă..."

Cântec naiv (variantă)

"Noi nu mai ştim c-am fost copii/Care suflau în păpădii/Şi scoteau rîme din pămînt/ Sub cerul transparent şi sfînt./ Pe‑atunci vorbeam şi cu gîngănii/ Şi iarna ne trăgeam în sănii/ Şi făceam oameni de zăpadă/ Cu doi tăciuni puşi ca să vadă/ Şi-un morcov, nas ca să miroase/ Pe mama-n rochii de mătase/ Şi-n şaluri de caşmir ce-ajung/ Până la misticul ei fund/ Şi chiar pînă la cizmuliţe,/ Ce-ncearcă din blacheuri fiţe,/ Cînd trecea mîndră pe uliţe/ Ca să danseze cu maiorii/ La balul dat de-nvăţătorii/ Din Merişanii castanii.../ 

Noi am uitat c-am fost copii!"

Poetul Emil Brumaru a murit, în ianuarie 2019, la vârsta de 80 de ani. 

Emil Brumaru s-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova). După studii la Şcoala medie nr. 1 "Mihail Sadoveanu" (actualul Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş, absolvind în 1963. În perioada 1963–1975 a fost medic în comuna Dolhasca, judeţul Suceava.

S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu activitatea de corector (1983-1989) şi redactor (1990-1996) la revista ieşeană Convorbiri literare.

A debutat cu poezii în revista Luceafărul (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, "Versuri" (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) şi "Detectivul Arthur".

Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia, Suedia, S.U.A.

În perioada 1992-2009 a deţinut o rubrică săptămânală în România literară ("Cerşetorul de cafea"), având de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici în Ziarul de Iaşi ("Gulliver"), Cronica, Plai cu boi, Suplimentul de cultură ("Dumnezeu se uită la noi cu binoclul", "Crepusculul civil de dimineaţă", "Diabloguri" - împreună cu Veronica D. Niculescu).

A obţinut numeroase premii, printre care Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia (2001) şi Premiul "Gheorghe Crăciun" pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011).

Anul trecut, Emil Brumaru a fost recompensat cu Premiul Naţional pentru Poezie "Lucian Blaga", distincţie acordată la Casa memorială "Lucian Blaga" de la Lancrăm în luna mai.

A scris printre altele "Adio, Robinson Crusoe" (1978), "Dulapul îndrăgostit" (1980), "Ruina unui samovar" (1983), "Dintr-o scorbură de morcov" (1998), "Poeme alese. 1959-1998" (2003), "Opera poetică" (2003, 2005 - ed. revăzută şi adăugită), "Fluturii din pandişpan" (2003), "Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu" (2004), "Infernala comedie" (2005), "Submarinul erotic" (2005), "Dumnezeu se uită la noi cu binoclul" (2006), "Cântece de adolescent" (2007), "Poveşti erotice româneşti" (volum colectiv, 2007), "Ne logodim cu un inel de iarbă" (carte-obiect, 2008), "Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei..." (2008, 2012 - ed. adăugită), "Opere I. Julien Ospitalierul" (2009), "Opere II. Submarinul erotic" (2009), "Opere III. Cerşetorul de cafea" (2012), "Rezervaţia de îngeri" (2013).