O vacanta pentru Razvan Theodorescu
0La Ministerul Culturii poti sa dai cu tunul si nu mai gasesti pe nimeni vineri dupa ora 14.00. Nici in timpul saptamanii nu se omoara nimeni cu munca, in afara celor plecati prin lume cu sau fara
La Ministerul Culturii poti sa dai cu tunul si nu mai gasesti pe nimeni vineri dupa ora 14.00. Nici in timpul saptamanii nu se omoara nimeni cu munca, in afara celor plecati prin lume cu sau fara treaba. Purtatorul de cuvant al ministrului, de exemplu, doamna Carmen Pintilie raspunde de la un timp, fericita ca e departe de probleme: "Nu pot sa te ajut, nu sunt in tara!". Ce mai, se apropie vacanta, iar comportamentul aferent a fost deja insusit de functionari, dar si de sefii lor. De o vacanta serioasa, eventual definitiva, ar avea nevoie ministrul insusi, ale carui decizii se indeparteaza de orice logica. Dupa ce a trambitat cu mai multe prilejuri necesitatea descentralizarii in cultura, ca noua "religie" la care trebuie sa ne convertim in vederea integrarii europene, Razvan Theodorescu a revenit recent asupra propriilor afirmatii, revizuindu-si "teoriile" in conformitate cu directia din care batea vantul de seara pe strazile orasului Timisoara, unde presedintele Ion Iliescu se afla in vizita. Punandu-si cenusa in cap, ministrul a recunoscut ca "a gresit" si a anuntat ca Teatrul National din Timisoara va reveni sub tutela Ministerului Culturii si Cultelor. Nu i se poate aplica insa nici regula greselii recunoscute pe jumatate iertate pentru ca decizia sa de la inceputul acestui an avea in vedere trei teatre, nationalului timisorean impartasindu-i soarta si cel din Craiova si cel din Tg. Mures. Ce explicatii are oare Razvan Theodorescu pentru celelalte doua institutii dintre care una, cea din Tg, Mures, a ajuns in urma deciziei sale in situatia fara precedent a grevei personalului artistic, ba chiar a grevei foamei declarata de doi actori? Cand presa l-a criticat pentru iresponsabilitatea cu care a luat decizia descentralizarii in graba, fara a pregati trecerea dureroasa a unor institutii artistice in grija forurilor locale - fapt intampinat cu refuz de Consiliul local Mures, de exemplu - Razvan Theodorescu a pozat, ca de atatea alte ori, in victima. El era "eroul descentralizarii culturale" in Romania, lua o decizie inteleapta, de orientare europeana - ba chiar a afirmat in cateva randuri ca nu se lasa si a doua etapa a descentralizarii va urma incepand cu 1 ianuarie 2003 (bineinteles, fara sa explice de ce a fost nevoie de doua etape si cum au fost alese primele "victime"). Ce poza va lua acum ministrul care si-a calcat propriile afirmatii consfintind prin ordonanta de urgenta parerile ce-i erau potrivnice? Cum ramane cu descentralizarea anuntata pentru 2003, domnule ministru? Tristetea cea mare nu e in lipsa totala de consecventa a unui personaj care e limpede ca nu vede interesul culturii romane, ci numai pe al sau propriu, fiind gata de orice "variatie" de gandire pentru a-si pastra amaratul de scaun, ci in aceea ca nevoile in care se zbat institutiile de cultura din Romania raman aceleasi, indiferent prin cate forumuri gaseste cu cale sa converseze despre ea presedintele Iliescu si anturajul sau "cultural". Un teatru national nu poate functiona cu un buget de casa de cultura, din acest punct de vedere Nationalul timisorean a avut dreptate sa protesteze in legatura cu aceasta decizie si sa ceara revenirea (mai ales ca e un teatru care organizeaza unul dintre cele mai importante festivaluri de la noi, cel dedicat dramaturgiei romanesti, proiect de anvergura nationala). Aici nu se poate opera insa cu rezolvarea de cazuri particulare, e nevoie de o politica culturala precisa, nu aproximata, care sa contureze viitorul intregii retele de institutii culturale si punerea unui accent (financiar, dar nu numai) pe cateva, de importanta nationala. Nimic din toate astea nu traverseaza cutele incretite stiintific de pe fruntea ministrului actual, transformate in zambet larg numai cand se afla sub reflectoare, daruind din banii altora premii de consolare oamenilor de cultura romani, aceasta fiind singura actiune consecventa din ministeriatul sau de pana acum. Oare chiar nu vede nimeni ca asta nu poate fi de ajuns?