O nebunie numita Punk

Multe le-a fost dat sa vada traitorilor in veacul XX. De la razboaiele cu bombe atomice la "bataliile" in care au fost aruncate in aer prejudecatile referitoare la sex; de la crahuri financiare ce au

Multe le-a fost dat sa vada traitorilor in veacul XX. De la razboaiele cu bombe atomice la "bataliile" in care au fost aruncate in aer prejudecatile referitoare la sex; de la crahuri financiare ce au provocat drame nationale la "dramolete" care, transpuse pe pelicula, au facut inconjurul lumii. Un secol in care maretia si derizoriul au mers brat la brat, iar dezastrul si reusitele exceptionale au facut casa buna. O era in care lumea a gasit timp pentru toate, mai putin pentru plictiseala. O era purtand din '75 incoace numele de cod "Punk". Fenomenul este cuprins si in paginile volumului "Era Punk", semnat de Ioan Big si inclus in seria "Mitologii subiective". O istorie personala, in care se regasesc simboluri ale acestui curent exploziv. The Clash si acele de siguranta, crestele cu tepi si Vivienne Westwood, capetele rase si Velvet Underground, Ramones si arta de a soca masele, Nick Cave, Nirvana si Green Day. Si, deasupra tuturor, Sex Pistols, lorzii unui gen muzical devenit limbajul unei generatii satule de idealismul conformist al anilor trecuti. Anarhie, paranoia, violenta, de asa ceva aveau nevoie adolescentii deceniului opt. Le-au primit, exact la vreme, la modul artistic. "Pleava" societatii, pierde-vara blindati cu talent, punkerii au facut mai mult decat sa sfideze conservatorismul, regulile, sistemul. Ceva in plus, pe langa a se automutila pe scena, a decreta drogul prieten oficial al artistului, a pune dinamita la baza stalpilor societatii. Au creat o lume noua, au dat inca o dimensiune fenomenului muzical si, mai ales, au pavat drumul acelora care le-au urmat. Despre toate astea vorbeste Ioan Big, intr-o carte dedicata celor pentru care "Punk is dead" e o simpla gluma.