Nostalgii şi piftii

„joi.megaJoy“, spectacolul Teatrului Odeon din Bucureşti, recuperează copilăria bătrâneţii, memoria sexualităţii şi ludicul ante-mortem. Când tăcerile devin de neoprit şi devorează toate sunetele din sufrageria Zsuzsei, înseamnă că ei mănâncă. Supa de găină le astupă limbuţia. Ei tac doar când sorb.

Între felurile de mâncare, însă, ei sunt drăcoşi ca nişte copii şi amestecă într‑un mare castron invizibil, cu un mixer la fel de metaforic, toate amintirile lor zgomotoase. La comun, viaţa lor capătă consistenţă, iar trecutul devine o pastă dulce, care le rămâne lipită pe creier şi pe degete.

În fiecare joi, Zsuzsa (Dorina Lazăr) îi ademeneşte la o masă nesfârşită, cu o supă bine ticluită, care îi vindecă de foame, de riduri şi de tristeţe. Agapa lor desfrânată, cu piftie, caltaboşi, tăiţei cu varză, lămâie, vin, şampanie şi piper devine tribuna la care fiecare urcă pentru a toasta pentru sine însuşi, pentru amintirile sale.

Convivii nu se întâlnesc cu adevărat în prezentul lor mort. Doar trecutul îi adună laolaltă şi le dă culoare în obraji - vremurile Ungariei mari, de dinaintea Tratatului de Pace de la Trianon şi vremurile escapadelor amoroase - alte timpuri, în care fizic, se simţeau imbatabili.

Actori teribili

„joi.megaJoy" este un spectacol-rădăcină al lui Radu Afrim, un arbore primordial, din care se pot ramifica lejer alte producţii ale sale. Poate fi luat ca reper de inovaţie, justificat de modul în care regizorul răstoarnă convenţiile spaţiului de joc (scena devine sală de teatru şi sala devine scenă) şi de lejeritatea prin care ştie să revalorifice actori abandonaţi (influenţă pe care şi-a conservat-o şi în alte spectacole). „joi.megaJoy" dă randament maxim la intersecţia dintre o regie încă revoluţionară, un text fulminant despre cina cea de taină a unor oameni obişnuiţi şi câteva interpretări pentru care nu există grad de comparaţie. 

Pentru că lăcomia piţigăiată a lui Adel (Rodica Mandache), cufureala indolentă a lui Boske (Virginia Rogin),  macho-senilitatea lui Istvan (Constantin Cojocaru) şi bonomia explozivă a Zsuzsei (Dorina Lazăr) nu se pot povesti.

Poate şi de aceea, în 2007, Rodicăi Mandache i-a fost acordat Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, Radu Afrim a fost desemnat „cel mai bun regizor", iar Constantin Cojocaru a fost nominalizat la Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol secundar. „joi.megaJoy" rafinează gusturile cu un umor viu şi neaşteptat şi  îţi poate face poftă de teatru atunci când alte spectacole dau greş. 

Info

Teatrul Odeon, Bucureşti

joi.megaJoy, de Katalin Thuroczy

Regia: Radu Afrim

Decoruri: Vittorio Holtier

Cu: Dorina Lazăr, Virgil Andriescu,  Irina Mazanitis, Virginia Rogin, Liana Margineanu, Constantin Cojocaru, Rodica Mandache,  Tatiana Iekel

* * * *