"Napasta e un thriller psihologic foarte modern"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Anca lui Caragiale i-a schimbat viata vedetei craiovene

Una dintre cele mai cunoscute actrite craiovene, care a facut parte din trupa cu care Silviu Purcarete a cucerit lumea teatrului mondial, si al carei nume este prezent si azi in mai toate distributiile Nationalului din Banie, Natasa Raab este un exemplar seducator de ardeleanca dintr-o bucata, careia i-a intrat in sange nelinistea tipic olteneasca. Desi mereu implicata in noi proiecte, priveste cu drag si cu usoara nostalgie la momentele de gratie ale Nationalului craiovean, ca mai toti colegii ei: "Venirea lui Purcarete a fost o minune, ca si momentul maestrului Vlad Mugur. Asemenea regizori nu se gasesc pe toate drumurile, iar asta e o problema a scolii noastre de regie. Intalnirile fericite dintre actori si regizori sunt motorul oricaror evenimente. La noi minunea a tinut nu trei zile, ci zece ani". Astazi, dupa iesirea la pensie a managerului Emil Boroghina, cel care a stiut sa puna in valoare productiile semnate de Purcarete, teatrul traverseaza o perioada de cautari, pe care Natasa Raab o vede favorabila pentru actori: "Jucam, avem partituri care ne pun in valoare individual, ceea ce nu se intampla in spectacolele lui Silviu Purcarete. Sigur, aceea a fost aventura vietii mele, nici daca as fi fost miliardara n-as fi vazut atatea locuri din lume, cate am vazut gratie spectacolelor lui. Dar se intampla pe atunci sa se spuna de catre criticii nostri ca nu sunt actori la teatrul din Craiova, sau ca ei nu se vad, munca propusa de Silviu fiind una de echipa". Acum sunt sigura ca am ocazia de a ma intalni cu roluri importante". Asa cum s-a intamplat recent, actrita fiind distribuita in rolul Anca din Napasta de I.L. Caragiale, in regia lui Kineses Elemer. "E prima data cand joc intr-o piesa de Caragiale, desi am trecut odata foarte aproape de Zoe. Mai mult decat alte roluri, Anca m-a schimbat chiar personal. Eu sunt habotnica atunci cand fac aceasta meserie, pe care am ales-o din tot sufletul, iar intalnirea cu aceasta femeie, atat de puternica, coborata parca din literatura sud-americana, m-a tulburat. Oamenii de la munte sunt deosebiti, au o vigoare speciala, o curatenie morala si de aceea am lucrat cu drag la acest spectacol. Napasta este foarte contemporana azi, are ceva dintr-un thriller psihologic, iar Kincses Elemer i-a impregnat un ritm foarte alert. E o lectie despre patima, orgolii exacerbate si inutilitatea razbunarii". In acest timp dominat de fascinatia pentru povestile romantate, nenea Iancu isi dovedeste inca o data in Anul Caragiale geniul, cu aceasta piesa ce ofera exemplul unei "femei obisnuite care a iubit peste masura".