Marele jaf de artă chineză

Unele dintre cele mai valoroase obiecte de artă chineză au fost, în ultimii ani, furate din muzee din toată lumea. Aparent există o legătură între aceste evenimente şi dorinţa şi intenţia Guvernului de la Beijing de a-şi recupera comorile pierdute.

Seria jafurilor care au vizat obiecte de artă chineză de mare valoare a început în Stockholm, în 2010. Câteva maşini au luat foc pe străzile oraşului, într-o seară de vară. Focul fusese pus intenţionat, pentru a le distrage atenţia forţelor de ordine. În timp ce autoturismele ardeau, o bandă de hoţi s-a grăbit spre reşedinţa regală suedeză şi şi-au croit drum către pavilionul chinez din Palatul Drottningholm. Au furat ce au vrut din colecţia permanentă de artă şi antichităţi. Poliţia a declarat presei că hoţii au fugit de la locul jafului cu bicicletele, s-au îndreptat spre un lac şi odată ajunşi acolo, au pornit pe apă cu o şalupă de viteză. Jaful a durat mai puţin de şase minute.

O lună mai târziu, în oraşul Bergen din Norvegia, intruşi au pătruns prin tavanul de sticlă în muzeul KODE şi au furat 56 de obiecte din Colecţia China.

La scurt timp după jaful din Bergen, Muzeul Oriental de la Universitatea Durham din Marea Britanie a fost prădat de hoţi şi după aceea un muzeu din Cambridge.

În 2013, KODE a fost din nou jefuit, de data aceasta tâlharii luând 22 de relicve.

Pe 1 martie 2015, hoţii au avut o nouă ţintă: Muzeul chinez al Chateau de Fontainebleu. Înfiinţată de ultima împărăteasă a Franţei, soţia lui Napoleon al III-lea, galeria de artă chineză avea lucrări atât de rare, încât valoarea lor era considerată incalculabilă.

În ultimii ani, însă, provenienţa lucrărilor a devenit un subiect sensibil: cea mai mare parte a colecţiei muzeului a fost furată din China în 1860, de către soldaţi francezi, scrie GQ.

Jaful de la Chateau de Fontainebleu a durat şapte minute, timp în care au fost furate 22 dintre cele mai valoroase obiecte ale muzeului. Poliţia a ajuns în scurt timp, însă nu mai era nimic de făcut. Înainte de a dispărea, hoţii au golit un extinctor, probabil în speranţa că spuma va şterge amprentele sau urmele de încălţăminte. „Hoţii ştiau exact ce făceau şi ce voiau”, a declarat preşedintele muzeului, Jean-Francois Hebert.

În anii ce au urmat jafului de la Fontainebleau, furturile au continuat în Europa. Amploarea fenomenului nu poate fi determinată cu exactitate, pentru că multe dintre furturi nu au ajuns în atenţia publicului, oficiali ai muzeelor şi responsabili de securitate având grijă să nu le fie făcute publice eşecurile.

Însă jafurile care au fost făcute publice au numeroase similitudini. 

În toate cazurile, tâlharii şi-au concentrat eforturile pe obiecte de artă din China, în special cele care au fost prădate de către armate străine. Încă de la primul jaf, cel din Stockholm, autorităţile au declarat presei că toate indiciile duc spre ipoteza unor acţiuni bine coordonate şi cu ţintă precisă. Bănuielile erau că hoţii ar fi fost în slujba unor elemente externe.

Pentru mare parte din secolul XX, liderii Chinei au fost dezinteresaţi de obiectele de artă furate ale ţării. Arta era simbolul decadenţei burgheze, menită mai degrabă să fie distrusă, nu conservată. Însă la începutul anilor 2000, China a devenit mai puternică, mai încrezătoare şi în mod categoric cu o viziune comunistă mai puţin radicală.

Miliardari chinezi au început să cumpere artă, ca simbol al statutului social dar şi ca dovadă de patriotism.

De asemenea, au fost iniţiate campanii de recuperare a obiectelor de artă furate.

În 2009, Guvernul chinez a anunţat că va trimite o „echipă de vânători ce comori” în diferite instituţii din SUA şi Europa, însă muzeele nu au primit răspunsuri sau lămuriri legate de această misiune. 

Conform unei estimări a Guvernului de la Beijing, peste zece milioane de antichităţi au dispărut din China, începând cu anul 1840. Se presupune că cele mai valoroase piese au fost furate de trupele engleze şi franceze, în 1860, după jefuirea Palatului de Vară din Beijing.

În 2016, China avea mai mulţi miliardari decât Statele Unite. Mulţi dintre bogaţii ţării s-au implicat cu entuziasm în colecţionarea de obiecte de artă. În 2000, China reprezenta 1 la sută din piaţa globală de licitaţii de artă şi până în 2014, procentul s-a ridicat spectaculos la 27 la sută. 

În faţa campaniei de repatriere a artefactelor dusă de China şi a jafurilor recente, unele muzee susţin legitimitatea achiziţiilor pe care le-au făcut sau laudă China pentru faptul că îşi împarte cultura şi dincolo de propriile graniţe. Alte muzee au trimis, discret, pachete cu obiecte de artă înapoi în China, în speranţa că vor evita eventuale probleme, fie cu hoţii, fie cu Guvernul chinez.