Lumea cartii la Bookarest 2002

Incerci un sentiment tonic vazand atata lume stransa in spatiile Galeriilor Etaj 3/4 de la Teatrul National, de obicei goale cand gazduiesc vreo expozitie. La prima vedere, acel du-te-vino al

Incerci un sentiment tonic vazand atata lume stransa in spatiile Galeriilor Etaj 3/4 de la Teatrul National, de obicei goale cand gazduiesc vreo expozitie. La prima vedere, acel du-te-vino al oamenilor, schimbul grabit de informatii, inghesuiala din jurul standurilor unde au loc lansari, te fac sa te gandesti o clipa ca suntem si noi "in randul lumii", al capitalelor europene care se mandresc cu asemenea manifestari. Privind mai de aproape, constati ca publicul e alcatuit in mare parte din pensionari, fosti iubitori de carte, azi in imposibilitatea de a se atinge de un volum nou, dar care vin totusi, din nostalgie si privesc cu jind la copertile lucioase din vitrinele de prezentare, destul de multi pusti de liceu, majoritatea interesati de demonstratiile pe CD-Rom, si cativa oameni intre doua varste intreband de manuale cu reducere. Adevarul este ca cititul, alta data o ocupatie extrem de raspandita la romani, care isi exersau astfel singura forma de libertate, a devenit si la noi un hobby, ca peste tot. Cu deosebirea ca, pe aceste meleaguri, sa ai un hobby este un lux pe care putini si-l pot permite. E de mirare, deci ca Targul de carte Bookarest a ajuns, in aceste conditii, an de an agravate, la cea de a 10-a editie, iar asta se datoreaza unor oameni - echipa ARTEXPO, condusa de Mihai Oroveanu si editorii de carte - care s-au ambitionat sa ofere o oaza culturala in desertul politic si economic pe care il traversam. S-au incapatanat sa incerce a construi normalitatea unei piete de carte intr-o societate care isi executa institutiile culturale inaintea marilor datornici, prin aplicarea de taxe si impozite nemiloase. Au pus faptele inaintea vorbelor, de care nimeni nu face economie. Efortul lor merita rasplatit de fiecare dintre noi cu o vizita intr-o lume mai "altfel" - lumea cartii de la Bookarest 2002. Gabriela Melinescu: Cuvinte nou nascute Plecata in 1975 in Suedia, Gabriela Melinescu a lasat in urma nu doar volumele publicate pana atunci (poezie, proza, insemnari, literatura pentru copii), ci si "debutul" unei taceri silite, inghetate, in jurul operei si al numelui sau. Asa intelegea regimul sa-i trateze pe intelectualii "recalcitranti": prin radierea din fisierele bibliotecilor si prin interzicerea referintelor la biografia si bibliografia lor. Astfel ca, in 1989, ramasesera pe harta literara multe pete albe, ce proveneau nu din necunoasterea reliefului cultural, ci, dimpotriva, din falsificarea voita a realitatii propriu-zise. Dupa un "straniu interludiu" de un sfert de veac, Gabriela Melinescu se va reintegra in ritm accelerat in canonul literaturii postbelice, ocupandu-si locul bine precizat in cadrul generatiei "saizeciste". Volumul Cuvinte nou nascute (Editura Fundatiei Culturale Romane, 2002), de fapt o placheta numarand aproape 70 de pagini, o "fixeaza" si mai bine pe autoare in nisa unui modernism tolerant, deschis si catre alte formule si structuri de sensibilitate. Fara culorile intunecate ale paletei expresioniste, dar si fara aerul rece al lirismului conceptual, poezia sa mizeaza pe caracterul organic al cuvintelor, al propozitiilor, al scrierii insesi. Cuvantul devine personajul principal al poemului, "chinuit", la randul sau, de un alt personaj (de data aceasta negativ): cenzorul. Poemul Cuvinte interzise, din sectiunea de Inedite a volumului, aduce in urechea si in constiinta cititorului de azi aceste tipete ale suferintelor de ieri: "Cineva a venit cu un flaut/ ca sa le vindece prin frumos/ cateva decenii de legiferat/ noroios.// Cuvinte interzise/ cu masca,/ lovite peste gura,/ masluite in agonie/ paralizate/ cu proteze/ cuvinte dand din maini si ciolane/ cuvinte facand deodata/ picioare, cuvinte torturate/ cuvinte cu capete retezate/ odihnindu-se acum/ pe tavi la abator/ (...) cuvinte de cuvinte,/ cuvinte morminte/ in gura celui/ nevorbind la timp". Imaginea cenzorului ca un calau de cuvinte este puternica; totusi, mai grava este concluzia psihologic-morala pe care o putem trage in urma lecturii unor asemenea versuri. A-l impiedica pe un scriitor adevarat sa scrie, sa se exprime, sa-si urmeze vocatia este o crima atat de mare, incat ecuatia se rastoarna: ca sa poata scrie, intr-un regim totalitar, autorul valoros e dispus sa plateasca scump. Il putem condamna a priori? Mai bine sa binecuvantam sansa de a ne exprima, azi, in deplina libertate - nou nascuti ca si cuvintele Gabrielei Melinescu. Mircea Cartarescu: Orbitor - Corpul Vineri, unul dintre cele mai asteptate evenimente ale Targului l-a reprezentat lansarea, la standul Editurii Humanitas, a partii a doua din romanul lui Mircea Cartarescu, "Orbitor - Corpul". Referindu-se la proaspata aparitie, Nicolae Manolescu afirma ca "este un roman incomparabil si inclasificabil, avand ceva din "Amintiri din copilarie" si din "O mie si una de nopti", imaginatia debordanta si precizia detaliului aratand masura unui mare scriitor". Despre cartea lui Mircea Cartarescu au mai vorbit Vitalie Ciobanu ("cartea este un pariu metafizic pe care si-l propune Cartarescu pentru a strapunge realitatea"), Vlad Zografi ("Cartarescu este singurul autor roman care stie sa iasa pe piata lumii") si autorul insusi. Ileana Malancioiu: A vorbi intr-un pustiu Printre lansarile editurii Polirom de vineri, cea a cartii semnate de Ileana Malancioiu, A vorbi intr-un pustiu, s-a bucurat de cea mai mare atentie, contrazicand, cum remarcau organizatorii, chiar mesajul inclus in titlul cartii. Vorbind despre noul volum (primul dupa Vina tragica, editat anul trecut la aceeasi editura) ziarista Tia Serbanescu a fost de parere ca mesajul cartii poate fi acela ca "ori de cate ori nu gasesti ceva demn de ales in jurul tau, te poti alege pe tine, tot ceea ce e mai bun in tine, talentul tau, cinstea ta, toate calitatile date de Dumnezeu si sa faci din ele ceva ce merita impartasit cu ceilalti". La randul sau, scriitorul Octavian Paler a declarat ca acest volum micsoreaza importanta diferentei dintre literatura si publicistica, punand in prim-plan "capacitatea celui care scrie cu acest sentiment al vorbirii in pustiu de a nu pune pe hartie ce asteapta altii de la el, ci acele adevaruri pe care nu poate sa nu le spuna, fie si inutil". "Singuratatea unui om care scrie fara gasca" a fost subiectul la care s-a referit Cristian Tudor Popescu, vorbind despre volum. Ziaristul a spus: "Uitandu-ma in presa noastra de azi nu mi-e greu, vazand o semnatura, sa stiu inainte de a citi textul ce a scris respectivul acolo si ce vor scrie alti insi, care se subsumeaza gastii respective. (...) E foarte greu sa scrii singur - asta inseamna, desigur, independenta, taria opiniunilor tale, dar si nesiguranta. Ileana Malancioiu nu are in jurul ei un "cor antic" sa-i spuna ca e geniala, asa ca trebuie sa se bazeze pe cinste si pe gramatica". Vorbind despre Ileana Malancioiu, C. T. Popescu a pus un diagnostic exact presei romanesti de azi: "Ileana Malancioiu face parte dintr-o specie tot mai rara in viata publica romaneasca, oamenii care gandesc si sunt interesati de acest "sport". In clipa de fata se prizeaza in discursul public de la noi, in presa, la televiziune, senzatia, care exista in absenta gandului. Ileana Malancioiu se incapataneaza sa mizeze pe un tip de text in care eroul principal este gandul". Volumul A vorbi intr-un pustiu strange texte semnate de Ileana Malancioiu intre 1998 si 2002, aparute in Romania literara si Cotidianul, plus trei interviuri acordate de scriitoare pentru Adevarul literar si artistic, Universul cartii si Ziarul de duminica. Nobelul romanesc Andrei Plesu: "Cristian Tudor Popescu, cand are dreptate este devastator, cand n-are dreptate este fioros, exasperant. Din ambele posturi are o croiala atat de particulara, atat de viguroasa, atat de coerenta incat eu, intotdeauna, chiar cand ma umplu de furie urmarindu-l, imi dau seama ca am de a face cu cineva. Domnul C.T. Popescu are curajul, risca, minut cu minut, sa fie antipatic mai multor categorii de ascultatori, telespectatori si cititori si asta iar e o calitate rarissima. E un om care nu negociaza". Gabriel Andreescu: "Parca-l vad pe Cristian Tudor Popescu construit dintr-un bulgare de materie sticloasa, cu suprafetele dure, cioplite brutal, pe fiecare suprafata reflectandu-se, ca intr-o oglinda, chipurile intelectualilor ce-l intovarasesc solidari. Toti suntem de acord ca jurnalistul Adevarului stapaneste expresia. Textele lui sunt calupuri incasabile. Dar ma uit si ma intreb: este posibil ca acest lucru sa conteze mai mult decat insanitatea atitudinii?" Nicolae Manolescu: "Dl. Popescu ar trebui lasat sa-si duca viata de gazetar in compania textierilor si a guristilor. Dintre literatori, d-sa se exclude, de altfel, singur si nesilit de nimeni." Volumul semnat de Cristian Tudor Popescu, aparut la editura Polirom, va fi lansat astazi, de la ora 13,30, la Targul Bookarest (Galeriile Etaj 3/4, Teatrul National Bucuresti)