La 85 de ani, Nora Iuga îşi lansează o nouă carte

Una dintre cele mai longevive, prolifice şi apreciate autoare contemporane, Nora Iuga, îşi lansează pe 29 ianuarie, la Librăria Humanitas Kretzulescu, un nou volum de poezie. Alături de ea se va afla un important scriitor de origine germană, mai puţin cunoscut publicului larg, Joachim Wittstock, cu romanul „Strania călătorie a lui Peter Gottlieb“.

Vineri, 29 ianuarie, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei, nr. 45) din Bucureşti, va avea loc o dublă lansare de carte. Nora Iuga va vorbi despre cel mai recent volum de poezie: „ascultă cum plîng parantezele“, apărut recent la Editura Cartea Românească, iar Joachim Wittstock va prezenta cel mai recent roman al său, „Strania călătorie a lui Peter Gottlieb“, apărut recent la Tracus Arte, în traducerea Norei Iuga. Alături de autori, vor lua cuvântul criticii literari Ion Bogdan Lefter şi Marius Chivu.

În noul său volum de versuri, „ascultă cum plîng parantezele“, Nora Iuga şi-a dorit să se exileze între paranteze drepte, ca un adaos necesar la titlul-propoziţie imperativă, pentru ca plînsul din interior să se facă mai bine auzit.

Omagiu „Zenobiei“

Suprarealistă sau oniric-dadaistă, poezia de acum a Norei Iuga este prezentată printr-un fragment din „Zenobia“ lui Gellu Naum, un text pe care poeta şi l-a apropriat în aşa măsură, încît a considerat că este singurul care îi poate recomanda noul volum.

„ascultă cum plîng parantezele“ creează într-adevăr suspans şi dă fiori, urmînd ca finalul imprevizibil să adîncească misterul.

„…ce vă spun eu e purul adevăr, cîteodată mă aflu într-o stare din care vreau să comunic ceva şi atunci pac! vin cuvintele, iar starea aceea, dacă mă las furat de ele, se duce dracului şi dumneavoastră abia atunci vă place fiindcă începeţi să recunoaşteţi în cuvintele mele ceva bine ştiut, pe cînd mie, încă de la naştere, mi-a intrat în cap că am de comunicat lucruri uitate, de undeva unde sensibilitatea mea ar putea întîlni marea sensibilitate generală pierdută pe drum, vă rog să mă scuzaţi că folosesc cuvîntul sensibilitate, îmi vine să plîng de necaz

[…] ştiu că sînteţi cultă, mi-aţi dovedit-o făcîndu-mi confidenţa că citiţi homane, dar nu de literatură e vorba şi nici de cuvinte, puţin mă interesează şi literatura, şi cuvintele…” (Gellu Naum, „Zenobia“)

Tot în această lună, la Editura Polirom a apărut „Lebăda cu două intrări“, semnat de aceeaşi Nora Iuga – jurnalul unei femei, încărcat de poezie şi emoţie, care demonstrează că dragostea şi erotismul nu sînt şi nici nu trebuie condiţionate de vîrstă sau de vreun obstacol pus în cale de viaţă.

Reputată traducătoare din germană

Nora Iuga s-a născut pe 4 ianuarie 1931. Este poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a PEN Club.

A publicat în jur de 20 de volume de versuri, printre care: Vina nu e a mea (1968); Captivitatea cercului (1970; retrasă din librării şi biblioteci, avînd interdicţie de publicare timp de şapte ani); Opinii despre durere (1980); Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000); Piaţa cerului (1986); Dactilografa de noapte (1996, 2010); Spitalul manechinelor (1998, 2010); Autobuzul cu cocoşaţi (2001, 2010); Petrecere la Montrouge (2012); Cîinele ud e o salcie (2013).

Volume de proză şi poezie traduse în străinătate: romanele Sexagenara şi tînărul (în Germania, Spania, Italia, Franţa, Slovenia, Bulgaria), Săpunul lui Leopold Bloom şi Hai să furăm pepeni (în Bulgaria) şi volumele de poezie Capricii periculoase (antologie, în Germania şi Slovenia), Autobuzul cu cocoşaţi şi Poem de octombrie (în Germania), Inima ca un pumn de boxeur (în Franţa), O inimă venind pe picioroange (în Elveţia).

A tradus peste 30 de titluri din Nietzsche, Strindberg, Celan, Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller etc.

Joachim Wittstock este scriitorul german care face o notă complet distinctă în familia literaturii germane născută în România. A fost profesor de germană, bibliotecar, istoric, documentarist, a publicat numeroase cărţi, unele apărute în Germania, nelăsîndu-se încadrat în nici un canon. Poate tocmai aceste preocupări l-au făcut să inoculeze şi eroului său Peter Gottlieb pasiunea de a scormoni în straturile cele mai profunde ale realului care amprentează fiinţa umană, căutînd ceva care i-a aparţinut cîndva şi acum s-a pierdut. Fără îndoială, cine cunoaşte la grandeur et la décadence a minorităţii germane din România, citind această carte [„Strania călătorie a lui Peter Gottlieb“] nu va putea să nu-şi pună întrebarea: cine şi-a pierdut, de fapt, umbra, cel plecat sau cel rămas?