INTERVIU Iosif Paştina, actorul care îl interpretează pe Niculae în „Moromeţii 2”: „Până să încep filmările, am fost inhibat, emoţionat, speriat de bombe”
0„Moromeţii 2”, în regia lui Stere Gulea, va avea premiera pe 9 noiembrie, în rolurile principale regăsindu-i pe actorii Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Iosif Paştina. Acesta din urmă îl interpretează pe Niculae Moromete, iar într-un interviu pentru „Adevărul”, povesteşte cum a ajuns în acest proiect şi cum s-a integrat în el.
M-am întâlnit cu Iosif Paştina (19 ani), cel pe care îl vom vedea pe marile ecrane în rolul lui Niculae Moromete, la Cluj, în penultima zi a TIFF-ului (Transilvania International Film Festival). Punctual, la ora stabilită, mă aştepta chiar la intrarea de la Casa TIFF. Are ceva din alura unui elev silitor, e modest- un modest înalt- şi e tot un zâmbet când vorbeşte despre proiectul lui Stere Gulea şi despre actorie în general.
A ajuns să dea probă pentru „Moromeţii 2” după ce a fost la un alt casting, unde l-a remarcat Domnica Cîrciumaru care l-a propus ulterior pentru rolul lui Niculae. Totul s-a întâmplat, spune Iosif, „rapid şi pe neaşteptate”. Când dădea castingul, era în perioada bacului- a treia probă, biologie-, iar când a început filmările, a aflat că a intrat la facultate- primul admis la UNATC.
„Eram, pe scurt, cu mintea vraişte, abia treceam de la o etapă la alta în viaţa mea”, povesteşte Iosif despre perioada în care se pregătea să intre în noua familie „Moromeţii”.
Actorul are emoţii cu privire la felul în care publicul va percepe filmul, sperând ca munca lui să fie pe măsura aşteptărilor. La TIFF, în cadrul unui eveniment special, a putut să se vadă în câteva secvenţe, pe ecran. I s-a părut puţin straniu, „o latură a mea pe care nu am mai văzut-o până acum”.
Iosif Paştina la filmările pentru „Moromeţii 2”
„Adevărul”: În primul rând, spune-mi, te rog, cum ai ajuns la castingul pentru „Moromeţii 2”?
Iosif Paştina: Înainte, eu am fost la un alt casting pentru un alt film unde directoarea de casting a fost Domnica Cîrciumaru. Nu am luat vreun rol în proiectul respectiv, dar Domnica m-a ţinut minte de atunci şi ea m-a propus pentru „Moromeţii 2”. M-a întrebat într-o zi ce înălţime şi ce greutate am. Am fost un pic surprins. Voia să mă propună pentru „Moromeţii 2”.
Eu, prima oară, mă gândeam că ar fi fost pentru un rol mic, de sătean sau ceva tinerel de pe acolo, dar am aflat ulterior că era pentru rolul lui Niculae Moromete.
Am fost chemat la patru recall-uri. Prima oară am făcut cunoştiinţă cu domnul regizor, cu Stere Gulea. Am vorbit un pic despre scenariu, despre proiect şi despre ce înseamnă acest rol în general. Am vorbit un pic şi despre mine şi despre familia mea.
A doua oară m-am prezentat cu un monolog, a treia oară am dat probă cu Ioana Bugarin care, între timp, a luat şi ea rolul în film, iar la al patrulea recall, am aflat că am luat rolul, că o să-l interpretez pe Niculae Moromete. Foarte rapid şi pe neaşteptate.
Tocmai dădusei la actorie. Tocmai aflasei că ai intrat.
Da, am dat casting-ul. Eram în perioada bacului, urma să dau a treia probă, la biologie. Eram, pe scurt, cu mintea vraişte, abia treceam de la o etapă la alta în viaţa mea. Când au început filmările, am aflat că am intrat şi la facultate.
Mergând puţin înapoi în timp, cum te-ai decis că vrei să fii actor?
Când eram mic, mă prosteam foarte mult prin casă. Imitam personaje din desene animate. Mă prosteam în general foarte mult, mă maimuţăream. La un moment dat, când mă uitam la un film, era şi tatăl meu de faţă. L-am întrebat ce fac oamenii ăia acolo. Eu credeam că ce se întâmplă la televizor, se întâmplă şi în realitate. Şi atunci, tatăl meu mi-a explicat că „nu, Iosif, ei sunt nişte actori şi doar interpretează un rol”. Mi-a povestit el foarte frumos că, de fapt, asta e o meserie. Atunci, pe la vreo cinci-şase ani, m-am gândit că asta vreau să fac. M-am gândit, dacă tot mă prostesc şi dacă pot să fac o meserie din asta, am zis...de ce să nu încerc? Să mă duc pe calea asta.
Între timp am învăţat ce înseamnă de fapt actoria, viaţa asta a filmului, a teatrului. Dar a fost frumos pentru început...dintr-o prosteală de-asta, să poţi să-ţi alegi cariera.
Iosif Paştina şi Horaţiu Mălăele, Niculae şi Ilie Moromete (Foto: Daria Tucă)
În presă, ai fost numit şi pariul lui Stere Gulea.
Dacă eram în poziţia lor, probabil aş fi spus acelaşi lucru. Nu ştiu dacă neapărat „pariu”, dar poate „provocare”. Mi se pare o încercare că domnul Gulea a ales un tânăr la început de drum să interpreteze un rol într-un film cult. Înţeleg perspectiva lor, dar asta nu m-a descurajat.
Ai avut emoţii mai mari din cauza faptului că vorbim de „Moromeţii” şi există anumite aşteptările ale publicului?
Da, o presiune a existat şi există în continuare. Sper să fie ce trebuie, adică sper că munca mea să fie pe măsură, că ştiu că e foarte uşor să fii comparat.
În ce direcţie crezi că o să o apuci, mai degrabă spre teatru, sau spre film?
Deocamdată nu pot spune pentru că nu pot ştiu. De-abia am gustat puţin din amândouă. Nici nu ştiu care mi-ar plăcea mai mult. Mi se par două lucruri atât de asemănătoare, dar în acelaşi timp, atât de diferite. Chiar nu pot alege.
Iosif Paştina, la TIFF, după proiecţia unor secvenţe din „Moromeţii 2” (Foto:facebook/tiff)
Tu şi Niculae Moromete, în ce măsură vă asemănaţi? Există vreo punte de legătură între personalitatea lui Iosif Paştina şi a personajului?
Pot spune că da. Înainte să încep filmările, încercam foarte mult să îl dibuiesc pe Niculae Moromete, să înţeleg care e treaba cu acest individ. Am realizat care e treaba, oarecum, cu el, când am început filmările. După câteva zile, când am intrat într-un ritm al meu, am observat că îl pot aduce la mine, că pot să îl fac pe Niculae Moromete să rezoneze cu Iosif Paştina. Cel puţin asta am simţit la filmări.
Iar acum, când am văzut câteva scene din film, că au fost proiectate câteva aici, la TIFF, am observat că nu m-am regăsit pe mine. Părea un pic străin, dar oarecum asemănător. Era o latură a mea pe care nu am mai văzut-o până acum.
Sper că e de bine şi mi se pare că de e bine, faptul că observ acest lucru. A fost interesant să observ diferenţa asta, între ce simţeam la filmări şi ce simţeam când am văzut filmarea. Am gustat un pic şi gustul ăsta s-a accentuat foarte mult în mintea mea în timpul ăsta. Foarte interesant, nu ştiu exact cum să explic.
Spune-mi ceva şi despre mediul în care ai crescut
Tatăl meu (regretatul Ovidiu Bose-Paştină- n.r.) a fost regizor de film şi documentar şi a lucrat şi în televiziune. El, în general, nu spunea nimic. Eu spuneam că vreau să mă fac actor, să mă fac artist, să mă duc în zona asta. El nu spunea nimic. Pur şi simplu încuviinţa şi-mi mai dădea de citit câte o carte, îmi spune „uită-te la filmuleţul ăsta”...Şi mama m-a susţinut şi, de asemenea, şi fratele meu pe care îl amuzam când eram mic,râdea foarte mult. Mereu am avut sprijinul familiei mele în domeniul ăsta.
O lungă perioadă nu m-am gândit că vreau să mă fac actor. Când eram mic, da, ştiam că vreau să fac asta. Cu anii, nu pot spune că s-a pierdut dorinţa asta, dar s-a ascuns cumva în mine şi mă gândeam la alte opţiuni.
Mă gândeam serios să mă fac croitor, olar, karatist.
Pur şi simplu, mă hotăram, „în ziua asta, vreau să mă fac croitor”. Am făcut ceva la abilităţi practice şi m-am hotărât că vreau să mă fac croitor. Şi, după câteva luni, m-am hotărât că nu mai vreau să mă fac croitor, ci vreau să mă fac olar, pentru că am avut un curs în care lucram cu clei. Da, am avut foarte multe opţiuni, dar care au murit rapid. Am rămas, până la urmă, cu actoria. Prin actorie pot face toate astea, mai mult sau mai puţin.
Ai intrat cumva, direct în pâine. Ai ajuns să lucrezi cu actori consacraţi. Ţinând cont de interacţiunea ta cu ei, de faptul că eşti proaspăt student, te sperie ceva în ceea ce priveşte viitoare ta carieră în actorie? Iosif Paştina la filmări
M-a speriat înainte de experienţa cu filmul. Mi-am zis „aoleu, o să lucrez cu dânsul, o să lucrez cu dânsa, ce-o să zică despre mine?” Aveam preconcepţii, dar n-a fost deloc aşa. Am învăţat foarte multe lucruri de la ei, m-au încurajat foarte mult, m-au sprijinit foarte mult. Mai mult decât atât, mi-au dat o dorinţă mai mare de a juca.
Mi-au dat senzaţia că pot să fiu egalul lor. Există amabilitatea asta de a fi faţă în faţă cu un egal. Nu neapărat ca statut, ci la nivel profesional. E ceva care m-a încurajat foarte mult şi mi-a deschis o portiţă să fiu şi mai încrezător pe viitor.
Spune-mi, te rog, câteva ceva despre interacţiunea cu Horaţiu Mălăele şi Dana Dogaru, părinţii tăi în film.
Spre norocul meu, pe Horaţiu Mălăele l-am cunoscut când eram mai mic, prin tatăl meu. Când ne-am recunoscut de curând la filmări, dânsul a fost foarte deschis cu mine şi foarte cald. Deja s-a instalat oarecum o stare de familie, ca să spun aşa. La fel şi cu doamna Dogaru. Dânşii se cunosc de foarte mult timp şi a intrat şi ea uşor-uşor în familia asta. Mă aşteptam să fie o muncă mult mai complicată şi mai lungă ca să pot interacţiona cu dânşii.
Până să încep filmările, am fost inhibat, emoţionat, speriat de bombe. Nu ştiam ce se întâmplă cu mine, cum am ajuns în proiectul ăsta. Până la urmă, mă gândesc că a fost să fie din moment ce am reuşit să interacţionez cu toţi, din moment ce s-a instalat tot ce trebuie şi, din moment ce am reuşit să respect dorinţele domnului Gulea şi să le descopăr şi pe ale mele pentru ca mai apoi, să le pun în practică.
CV
Numele: Iosif Paştina
Data şi locul naşterii: 14 septembrie 1998, Bucureşti
Studiile: A absolvit Colegiul National Bilingv "George Cosbuc". În 2017, a fost admis la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (UNATC), din Bucureşti
Locuieşte în: Bucureşti
Foto: Daria Tucă