Guvernul Patriarhului Miron Cristea a deschis calea spre autoritarism

Frământările politice interne, dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, îl indispun profund pe regele Carol II care simte că a venit vremea unei schimbări de conduită politică. În februarie 1938 se creează cadrul ideal pentru ca suveranul să pună în aplicare noile proiecte.

Demisia neaşteptată a guvernului Goga, la începutul lunii, deschide calea spre schimbarea la faţă a regimului politic al României. Criza guvernamentală este efemeră sub îngrijirea atentă a regelui care îşi construieşte, rapid, propriul guvern, cu cruce-n frunte, căci îl numeşte premier pe Patriarhul Miron Cristea.

„Demisia d-lui Goga nu a surprins pe nimeni. Cel mult pe domnia sa”

Luni, 14 februarie, Nae Ionescu elabora în editorialul său din ziarul „Cuvântul”: Demisia d-lui Goga nu a surprins pe nimeni. Cel mult pe domnia sa. Pe domnia sa, pentru că nestăpânind nici măcar vizual câmpul politic, nu mai putea deosebi esenţialul de accidental. Evenimentul avusese loc în dimineaţa zilei de joi, 10 februarie, când, la sfârşitul unei întrevederi dintre prim-ministru şi Rege, Octavian Goga hotărăşte să depundă demisia guvernului pe care îl conduce.

Conform relatării făcute de acelaşi ziar, în ediţia din 13 februarie,  M.S. Regele a încunoştinţat în cursul ei pe d. Oct. Goga că situaţiunea gravă internă şi externă îl determină să se gândească la formarea unui guvern de uniune naţională, prezidat de Patriarhul Miron Cristea, din care să facă parte toţi foştii preşedinţi de consiliu, ca miniştri fără portofoliu. D. Octavian Goga a anunţat pe M. S. Regele, că în acest caz ţine demisiunea guvernului la dispoziţia Sa. Iar atitudinea generală la aflarea veştii despre înlăturarea guvernului Goga poate fi rezumată fie numai prin propoziţia de închidere a articolului lui Nae Ionescu: Demiterea lui nu este un rău sau un bine: este ceva ce nu putea să nu se facă!

Recenzia regimului Goga-Cuza

Privind în retrospectivă guvernarea ce tocmai se încheia, tot Nae Ionescu sintetizează cel mai bine tarele ce au dus la eşec: Păcatul originar al guvernului Goga: a vrut să se înfăţişeze ca un regim revoluţionar – fără să fi avut adeziunea masselor.

La 14 februarie, ziarul oficial al PNL, „Viitorul”, publică articolul „Menţinerea ordinei” prin care dă o sentinţă nefavorabilă activităţii guvernului Goga: Lipsa de unitate programatică, nepregătirea însăşi a elementelor active din acel guvern, diversitatea de concepţie dintre d. Goga şi d. Cuza, obedienţa faţă de partizani, şi mai ales faţă de formaţiunile parlamentare respective ce-şi impuneau voinţa prin atitudini şi acte nepermise, dezorientarea totală la răspântia marilor interese ale ţării.

Sfaturi pentru îmblânzirea maselor

În ziarul „Dreptatea”, oficiosul PNŢ, din 20 februarie, Demostene Botez semnează articolul „Întâi şi’ntâi: Încrederea” în care face o analiză elaborată a mecanismelor interdependente care promovează stabilitatea politică şi propăşirea economică şi a relaţiei dintre ele şi sprijinul popular. Problema cea mare, după experienţa căderei guvernului Goga, pentru orice guvern este să creieze o atmosferă puternică de încredere şi de siguranţă, căci, acest guvern pare să fi deschis ochii cu privire la existenţa acestor cauzalităţi al căror liant este, fără îndoială, încrederea naţiunii în guvernanţi, legătura dintre conduşi şi conducători.

În acest sens, Demostene Botez explică, meticulos, cum trebuie exploatată structura spirituală a poporului în propriul avantaj, realizând, totodată, un scurt portret al cetăţeanului român: Românul nu are o fire prea neîncrezătoare. Poate bănueşte prea mult şi este sceptic faţă de tendinţele prea exagerate de noutate. El are însă încredere în mersul pe drumul pe care-l cunoaşte, numai să se meargă pe el cu onestitate şi grijă. Psihologia colectivă e ceva foarte delicat, atenţionează domnul Botez, dar vine rapid şi cu o soluţie.Cu un individ lucrul e mai uşor: te închizi cu el într-o odae, îl baţi la cap şi-l convingi. Cu un popor întreg chestiunea e mai grea şi mai delicată. Există totuşi o cale dreaptă şi simplă prin care-i poţi câştiga încrederea: să nu simtă că urmăreşti cu orice chip în fiecare zi să inovezi.

Citeşte continuarea pe historia.ro