GHID PRINTRE UMBRE SI LUMINI - Prud'hon, un "Correggio francez"

Stilul lui Pierre-Paul Prud'hon (1758 - 1823) contrasteaza puternic cu versiunea dominanta a neoclasicismului patronat de J.-L. David, caracterizandu-se printr-o forma mai delicata, mai lirica de

Stilul lui Pierre-Paul Prud'hon (1758 - 1823) contrasteaza puternic cu versiunea dominanta a neoclasicismului patronat de J.-L. David, caracterizandu-se printr-o forma mai delicata, mai lirica de neoclasicism si, ocazional, printr-un romantism intunecat si nelinistitor, prezent si in tabloul expus la MNAR, "Georges Anthony, seful statiei de posta din Gray" (1796). Picturile sale pornesc de multe ori de la textele clasice si prototipurile antice, dar melancolia lui si inclinatia spre vis sunt mult mai apropiate de romantism. La Paris, Prud'hon analiza fizionomiile si gesturile din picturile lui Poussin, in acelasi timp subtilul clarobscur din lucrarile lui Correggio, cat si aspectul tenebros al unora dintre panzele acestuia, aplicand toate acestea in creatiile sale mitologice si religioase. La inceput, cateva compozitii alegorice, reluate in gravuri, il fac cunoscut in capitala, pentru ca, mai tarziu, sa obtina un atelier la Louvre unde realizeaza la dimensiuni mari "La Sagesse et la Verite descendent sur la terre". Consacrarea sa vine odata cu succesul repurtat la Salonul din 1808 cu "La Justice et la Vengeance divine poursuivant le Crime", unul dintre tablourile cele mai populare ale secolului al XIX-lea. Din acel moment, activitatea sa devine multiforma: in afara compozitiilor mitologice si a numeroaselor portrete, continua, printre altele, sa furnizeze ilustratii editorilor. Sfarsitul vietii sale este mai putin stralucitor. Melancolic, daramat de sinuciderea iubitei sale, Constance Mayer, nu mai picteaza decat "Assomption pour la chapelle des Tuileries", consacrandu-se portretului si litografiei.