GALERIE  FOTO 131 de ani de la naşterea lui Enescu

19 august este ziua în care s-a născut George Enescu (1881-1955), una dintre cele mai importante personalităţi ale artei europene din prima jumătate a secolului trecut.  În cinstea compozitorului, la Sinaia, s-a desfăşurat Festivalul "Enescu şi muzica lumii" în perioada 31 iulie -19 august 2012.

George Enescu fost un muzician complet şi complex.  În timpul vieţii a fost cunoscut, prioritar, în calitate de muzician performer, de uimitor violonist, de temeinic dirijor, de inspirit pedagog. 

O ştim cu toţii, Enescu face parte dintr-o redutabilă galerie a artiştilor noştri privind prezenţa atât de originală, de consistentă a spiritualităţii româneşti în contextul valorilor europene ale timpului: Constantin Brâncuşi, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Lucian Blaga.

A fost naşul întru muzică al pianistului Dinu Lipatti, a îndrumat evoluţia artistică a viitorului mare violonist Yehudi Menuhin.  A promovat muzica colegilor săi, a compozitorilor români, peste ocean, cu prilejul Expoziţiei Universale de la New York. În deceniile de început ale secolui trecut a făcut parte dintr-un celebru triumvirat al marilor violonişti ai momentului alături de Jacques Thibaud, de Fritz Kreisler.

A făcut parte dintr-o cunoscută formaţie de trio cu pian, formaţie care a făcut epocă, alături de pianistul francez Alfred Cortot, de violoncelistul de origine spaniolă Pablo Casals.

 Pentru prima dată pe scena Atheneului Român, în primă audiţie la noi, Enescu a prezentat integrala Cvartetelor beethoveniene pentru corzi.

De-a lungul întregii sale vieţi, creaţia sa, deloc vastă dar semnificativă, s-a orientat pe două importante direcţii, anume evoluţia europeană de orientare neoclasică, de influenţă franceză post impresionistă, şi orientarea privind valorificarea melosului românesc în concertul european al valorilor.

 Scris cu peste un secol în urmă, Preludiul la unison, pentru corzi, se dovedeşte a fi o lucrare cu totul originală în literatura muzicală a tuturor timpurilor; iar opera sa Oedipe este în continuare considerată a fi una dintre marile capodopere ale genului în prima jumătate a secolului trecut.

Festivalul "Enescu şi muzica lumii" 

La Sinaia, în eleganta sală de spectacole a Casinoului, de asemenea în casa memorială, la Vila Luminiş, în Centrul Cultural Carmen Sylva, în Centrul Cultural de la Buşteni, în concertele maeştrilor, în concertele tinerilor muzicieni, a fost omagiată personalitatea compozitorului în cadrul Festivalului "Enescu şi muzica lumii" (festivalul s-a desfăşurat în perioada 31 iulie -19 august 2012).

Prioritar s-a cântat muzică europeană din toate timpurile, din Baroc şi până în secolul XX.

Performanţele maeştrilor au fost impresionante! Concertul în mi bemol major pentru pian şi orchestră de Mozart a constituit momentul supremei împliniri spirituale întru muzică; am în vedere colaborare stabilită între cele două importante personalităţi, pianista Elisabeth Leonskaja, dirijorul Horia Andreescu, pe de-o parte, şi, pe de alta, tinerii muzicieni membri ai Orchestrei de tineret  Sinfonietta, tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani, tineri sosiţi din toată ţara, studenţi ai colegiilor, ai liceelor de muzică, ai universităţilor de profil.

 Alte mari momente ale Festivalului?  Am în vedere seara de muzică de Schubert, trioul cu pian al maeştrilor, formaţie compusă din violonista Mihaela Martin, violoncelistul Frans Helmerson şi pianista Steluţa Radu, o formaţie ce poate fi considerată a fi un veritabil model privind colaborarea muzicală camerală. 

În acelaşi registru al bucuriilor muzicale dăruite de la nivelul maeştrilor se înscrie şi trioul compus din pianistul Valentin Gheorghiu, violonistul Gabriel Croitoru, violoncelistul Marin Cazacu, de asemenea violonistul Liviu Prunaru, duo-ul voce-pian al soţilor Bianca şi Remus Manoleanu, duo-ul muzical cameral al mezzosopranei Claudia Codreanu cu ghitaristul Costin Soare.

Evoluţiile tinerilor solişti au fost şi acestea impresionante. Mă refer în primul rând la pianistul Andrei Licareţ, cel care a pătruns sensul spiritual al Sonatei schubertiene în sol major, la soprana Stanca Manoleanu, la violonista Simina Croitoru, violoncelistul Ştefan Cazacu, pianista Adela Liculescu...

Nu pot să nu mă întreb cum ar fi arătat, oare, acest Festival în afara implicării de suflet, a implicării profesionale şi organizatorice a violoncelistului Marin Cazacu. Festivalul ar fi fost cu totul altul sau nu ar fi existat deloc.