Festivalita

Suntem o tara la rascruce de festivaluri. Abia se termina unul si incepe altul. Sau se suprapun, fie partial, fie integral. E ca si cum Cantarea Romaniei ar fi explodat, iar schijele ei s-ar fi infipt

Suntem o tara la rascruce de festivaluri. Abia se termina unul si incepe altul. Sau se suprapun, fie partial, fie integral. E ca si cum Cantarea Romaniei ar fi explodat, iar schijele ei s-ar fi infipt in toate capitalele de judet si in multe alte orase si comune. S-ar spune ca stam bine, cultural vorbind, daca numaram festivalurile si festivalutele din toata tara. Sau daca socotim cati bani se cheltuiesc anual din bugetul de stat si din cele locale pentru a "hrani" gurile lacome ale acestora. Ei bine, aici e buba: mai toti banii destinati culturii sunt pompati in aceste "desfasurari de forte culturale", in sume mai mult sau mai putin generoase, in functie de cine organizeaza festivalul, mai precis de prieteniile, politice sau personale, ale initiatorilor manifestarii. De unde si "bataia" pe festivaluri: toata lumea care nu se poate remarca altfel "pune de un festival", strange laolalta un juriu alcatuit din oameni pe care ii vezi, de obicei, la televizor (indiferent de ce fac ei acolo) si, pe urma, isi trece pe cartea de vizita calitatea de initiator si organizator. In vremea asta, cele cateva festivaluri cu traditie si consistenta fie mor, fie au probleme financiare tot mai acute, fiindca prajitura se imparte la foarte multi, indiferent de valoarea acestora. Dar principala problema nu tine, paradoxal, de bani, ci de lipsa unor sanatoase politici culturale care sa dea prioritate creatiei, nu prezentarii rezultatelor acesteia. E la mintea cocosului ca, daca nu se incurajeaza cu prioritate productia de spectacole, filme, opere de arta, daca nu se sustine activitatea constanta a artistilor, finantandu-se proiectele meritorii, a caror finalitate consta in realizarea unui produs artistic, degeaba se construiesc tot mai multe vitrine pentru aceste produse, fiindca ele vor fi tot mai goale. Sau, ca sa facem o comparatie pe care s-o guste toata lumea, e ca si cum ai construi stadioane si ai lasa fotbalistii sa moara de foame. Cum toate acestea au mai fost spuse in varii forme, fara alt rezultat decat punerea la colt a "carcotasilor" care nu sunt in stare sa se bucure de "veselia" generala a oamenilor de cultura de la orase si sate, care viseaza cu totii sa aiba, intr-o zi, festivalul lor, cat de mic ar fi el, am putea pune punct aici. Nu inainte de a arunca, totusi, o privire in culisele financiare ale festivalurilor de la noi, pentru a intelege mai bine de ce unii contacteaza brusc boala ce s-ar putea numi "festivalita". Pe malul marii, de exemplu, abia s-a incheiat Festivalul Callatis, supranumit si al romanilor de pretutindeni. Nu stiu cati dintre romanii de pretutindeni au habar de existenta acestui festival, ce le este dedicat, in schimb stiu ca bugetul acestuia a fost de ordinul a cateva miliarde, in timp ce Gala tanarului actor (care exista de cand romanii aflati acum "pretutindeni" inca mergeau la scoala in tara in care se nascusera) abia a capatat 100 de milioane de la Primaria Mangalia, care le gazduieste pe amandoua. In plus, saptamana viitoare incepe la Bucuresti un festival-mamut, care le umileste de departe pe toate celelalte - Festivalul Artelor. In program nu vezi mare lucru - doar spectacole care sunt deja in repertoriile teatrelor si Operei, cateva "recitaluri de muzica si poezie" (schijele au patruns puternic aici), in schimb, in Hotararea de Guvern sta scrisa o suma care nu mai lasa loc de alte comentarii: 60 de miliarde de lei! Dovada ca Guvernul stie si are de unde sa dea bani pentru cultura, atat timp cat aceasta cultura e facuta - indiferent cum - de cine trebuie.