Fapte incriminatorii
0Denigratorii ajung de multe ori să fie denigraţi, la rândul lor, iar de această întorsătură ineluctabilă a lucrurilor nu pot fugi nici măcar scriitorii cei mai apreciaţi.
Ieri. În vremea în care regimul nazist îşi consolida puterea în Germania, scriitorul francez Louis-Ferdinand Céline publicase deja cele două romane care aveau să îi aducă definitiv faima internaţională - „Voyage au bout de la nuit" („Călătorie la capătul nopţii", 1932) şi „Mort à crédit" („Moarte pe credit", 1936). Céline simpatiza însă regimul nazist, fapt ce i-a adus multe controverse de-a lungul timpului, în contrapondere cu aprecierea romanelor sale. Până la finele celui de-al Doilea Război Mondial, a scris şi a publicat câteva romane sau pamflete în care antisemitismul său virulent era exprimat foarte explicit. Romanul „Bagatelles pour un massacre" (1937) sau pamfletele „L'École des cadavres (1938) şi „Les Beaux
Draps" (1941) aveau un numitor comun destul de uşor de reperat: scriitorul demonstra o aversiune recurentă pentru evrei şi o simpatie pentru ocupaţia germană a Franţei. După eliberare, scrierile incriminatorii ale lui Céline au fost retrase de pe piaţă, devenind aproape de negăsit, iar scriitorul a fost nevoit, bineînţeles, să fugă din ţara natală.
Azi. La cincizeci de ani de la moartea autorului, Franţa nu a reuşit încă să treacă peste amintirea laturii întunecate a personalităţii lui Céline. Ministrul francez al Culturii Frédéric Mitterrand a anunţat recent că Louis-Ferdinand Céline a fost scos de pe lista celebrărilor naţionale de anul acesta, pe care se află în mod normal aniversări semnificative în ceea ce priveşte patrimoniul cultural al Franţei, spre exemplu celebrarea a două sute de ani de la naşterea compozitorului Franz Liszt sau aniversarea a o sută de ani de la naşterea fostului preşedinte francez Georges Pompidou. Hotărârea ministrului Culturii din Franţa a venit ca răspuns la o plângere depusă de preşedintele Asociaţiei Fiilor şi Fiicelor Deportaţilor Evrei - Serge Klarsfeld - care şi-a mărturisit indignarea în faţa unei posibile celebrări a uneia dintre cele mai notorii personalităţi franceze antisemite şi care afirmase că îl consideră pe Céline un mare scriitor, dar, „în aceeaşi măsură, o fiinţă abjectă". Şi, de aici, probabil că insultele pot continua de ambele părţi.