Fantomele din Transilvania

„Castelul din Carpaţi. Întâmplări neobişnuite“ va fi distribuit cu „Adevărul“, la preţul de 11,99 lei. Învăluindu-şi opera în mister, Jules Verne a spus despre „Castelul din Carpaţi“ că nu este o povestire fantastică, şi că ea are doar o aparenţă de roman.

„Să tragem oare concluzia că povestea nu este adevărată doar fiindcă pare neverosimilă? Ar fi o greşeală. Trăim într-o epocă în care se poate întâmpla orice - aproape că avem dreptul să spunem că, de fapt, chiar s-a întâmplat orice", mai afirmă Jules Verne.

Autorul crede că, dacă subiectul operei sale nu pare credibil în ziua în care l-a conceput, „poate fi valabil mâine, graţie resurselor ştiinţifice care reprezintă o caracteristică a viitorului, iar atunci nu-i va trece nimănui prin minte să considere acest lucru o legendă".

Strigoi, zâne şi dragoni

Acţiunea romanului „Castelul din Carpaţi" este plasată în Transilvania, un ţinut foarte ataşat de superstiţiile străvechi, la un castel abandonat, bântuit, „cu vedenii". Verne spune că imaginaţia vie şi aprinsă l-a populat imediat cu fantome, cu strigoi care îşi fac veacul tot timpul acolo şi cu spirite care se întorc aici la miezul nopţii.

„Nu există nicio îndoială că pe podişul acesta izolat, care este aproape inaccesibil, cu excepţia părţii din stânga a trecătorii Vulcan, adăpostea dragoni, zâne, strigoi, poate şi câteva fantome din familia baronilor de Gorj. De aici şi reputaţia proastă, justificată de altfel, după cum se spunea.

Nimeni nu s-ar fi hazardat să încerce să-l viziteze. Răspândea în jurul lui o spaimă molipsitoare, la fel ca o mlaştină insalubră care răspândea miresme pestilenţiale. Dacă te apropiai chiar şi un sfert de milă, ţi-ai fi riscat viaţa pe lumea aceasta şi mântuirea pe lumea cealaltă", îl descrie Jules Verne.

În celălalt roman ,„Întâmplări neobişnuite", reapar unele personaje din alt roman al scriitorului francez. Protagoniştii din această nouă poveste sunt membrii Clubului Gun care, în „De la Pământ la Lună", inventaseră un proiectil al cărui scop era să aterizeze pe Lună.

Autorul manifestă şi acum o atitudine critică la adresa viziunii ştiinţifice şi raţionale asupra lumii, recurgând la un ton ironic faţă de personajele sale.