Evocare Dinu Pillat – 95

Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR) organizează o dezbatere despre un scriitor a cărui vocaţie a fost împiedicată să se manifeste plenar: Dinu PILLAT (19 noiembrie 1921 – 6 decembrie 1975), în ziua în care scriitorul ar fi împlinit 95 de ani.

Întâlnirea se va desfăşura sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 11.00, la Muzeul Memorial „Liviu şi Fanny Rebreanu” (Bd. Dr. Gheorghe Marinescu 19, sector 5, Bucureşti). Participă: George ARDELEANU, Carmen BRĂGARU, Barbu CIOCULESCU, Monica PILLAT (fiica scriitorului) şi Ioan STANOMIR. Moderator: Mihaela STANCIU.

Este ultima întâlnire literară din acest sediu, deoarece Colecţia Pillat va fi mutată în noua locaţie a Muzeului Literaturii Române.

Constantin (Dinu) PILLAT a fost prozator, editor, critic şi istoric literar.

Părinţii lui sunt poetul Ion Pillat şi pictoriţa Maria Pillat. A urmat cursurile Liceului „Spiru Haret” din Bucureşti (1932-1940). A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti în 1945. S-a numărat printre asistenţii lui G. Călinescu la Catedra de istoria literaturii române moderne (1945-1947). A obţinut titlul de doctor cu lucrarea Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1947). Şi-a pierdut postul din învăţământul universitar la reorganizarea din 1948, impusă de regimul comunist. După o perioadă inconfortabilă sub multe aspecte, Dinu PILLAT este angajat cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor, condus de G. Călinescu (1956-1959).

În 1959 este arestat de Securitate şi judecat în procesul cunoscut sub denumirea de „lotul Noica-Pillat”. Printre cei arestaţi s-au numărat: Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, N. Steinhardt, Al. Paleologu, Marietta Sadova sau Barbu Slătineanu. I se aduce acuzaţia de „uneltire împotriva ordinii sociale şi înaltă trădare de stat”. Unul dintre principalele „argumente” ale învinuirii este romanul în manuscris Aşteptând ceasul de apoi (definitivat prin 1948). Primeşte o sentinţă de 25 de ani de muncă silnică, dar este eliberat în 1964. S-a întors în cercetatare, la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, unde a rămas până în anul decesului. În 2010, dactilograma romanului Aşteptând ceasul de apoi a fost găsită în Arhivele C.N.S.A.S., fiind tipărit în acelaşi an de către Editura Humanitas.

Opere:

• Romane: Tinereţe ciudată (1943), Moartea cotidiană (1946), Aşteptând ceasul de apoi (2010);
• Istorie literară: Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1947); Mozaic istorico-lierar. Secolul XX (1969, ed. a 2-a, 1971); Ion Barbu (1969); Dostoievski în conştiinţa literară românească (1976);