„Eu când vreau să fluier, fluier“ a fost detronat

În clasamentul filmelor din competiţia Festivalului de la Berlin, realizat de revista „Screen“, debutul lui Florin Şerban a fost depăşit de „How I Ended This Summer“ al rusului Alexei Popogrebski. La Berlinală, Oana Pellea, Ion Sapdaru şi Răzvan Vasilescu au urcat pe scenă miercuri seară, la premiera filmului „Bibliothèque Pascal“ de Szabolcs Hajdu.

Al patrulea lungmetraj de cinema al regizorului maghiar (care anul trecut a făcut parte din juriul TIFF-ului clujean) a fost inclus aici în secţiunea „Forum".

Film nonconformist

Din distribuţia sa mai fac parte şi alţi actori români, printre care Mihai Constantin şi Andi Vasluianu, toţi foarte bine integraţi într-o producţie nonconformistă.

La început, citind filmul în cheie realistă (indus în eroare de „coperta" sa), am fost deranjat de personajele şi de situaţiile şarjate, însă am realizat pe parcurs că asist la fabulaţiile exuberante ale protagonistei (excelent interpretată de Orsolya Török-Illyés, soţia regizorului).

Mona, personaj creat parcă de Terry Gilliam, îşi construieşte propria lume, în perpetuă schimbare, pentru a se refugia în faţa realităţii care
nu-i oferă nicio şansă. Cred că Szabolcs Hajdu a reuşit ce şi-a propus, zguduindu-le spectatorilor, timp de aproape două ore, habitudinile de percepţie.

„PoRtretul luptătorului...", criticat

Pelicula românească din „Forum", „Portretul luptătorului la tinereţe" de Constantin Popescu jr, care a stârnit deja scandal din pricina protagonistului său, se dovedeşte foarte dificilă şi pentru publicul festivalier, nu doar pentru circuitul comercial.

Astfel, debutul în lungmetraj al cineastului a fost recenzat negativ de critici. Howard Feinstein, în „Screen International", deplânge încărcătura ideologică, redundanţa şi predictibilitatea filmului. La rândul său, Jay Weissberg, în „Variety", observă că autorul „abordează materialul cu nevoia unui statistician de a întocmi liste, mai degrabă decât cu înţelegerea unui povestitor asupra naraţiunii, rezultatul fiind o aglomerare obositoare de scene lipsite de vreun arc dramatic".

Dramă cu două personaje

În clasamentul filmelor din competiţie al revistei „Screen International", „Eu când vreau să fluier, fluier", debutul lui Florin Şerban, a fost detronat, spre surpriza multora, de către „How I Ended This Summer" al rusului Alexei Popogrebski. Acesta a fost filmul la care am observat cei mai mulţi ziarişti părăsind sala înainte de sfârşitul proiecţiei. Foarte lent şi lung, al treilea lungmetraj al cineastului impresionează prin maiestuoase peisaje deşertice (a fost filmat pe o insulă pustie din Oceanul Arctic, unde se află o staţie meteorologică), însă drama, având doar două personaje, este trasă de păr, iar tentativa de thriller eşuează în ridicol.

Totuşi, filmul este ridicat în slăvi şi în „Screen", şi în „Variety". La polul opus se află singura producţie 100% germană din competiţie, „Shahada" / „Faith", care a primit de la critici cele mai mici note de până acum. Deşi nu străluceşte prin originalitate (e clar inspirat de succese precum „Magnolia", „Crash" sau „Babel"), filmul lui Burhan Qurbani (născut în Afganistan) mi se pare debutul unui cineast promiţător.

Deplasarea criticului de film Mihai Fulger este sprijinită de Institutul Cultural Român.

Favorit pentru un Urs de Aur

„Eu când vreau să fluier, fluier" a devansat în topul preferinţelor criticilor cel mai recent film al lui Roman Polanski, „The Ghost Writer". Lungmetrajul regizorului român Florin Şerban este în continuare unul dintre filmele favorite în competiţia Festivalului de la Berlin.