Dreptate in posteritate

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La caderea comunismului, dupa mai mult de patruzeci de ani de control si supraveghere a literaturii, de cenzura aplicata fatis sau "desfiintata", oficial, pentru a muta responsabilitatea in redactiile

La caderea comunismului, dupa mai mult de patruzeci de ani de control si supraveghere a literaturii, de cenzura aplicata fatis sau "desfiintata", oficial, pentru a muta responsabilitatea in redactiile de edituri si reviste, au fost asteptate cu nerabdare operele de sertar. Acele carti sortite sa ramana sub forma de manuscrise, in sertarele autorilor, pana la momentul castigarii libertatii. Noua stare de lucruri a substituit-o de mult pe cea veche, in care moralitatea profunda a scriitorului cauta, in fata comandamentelor ideologice, supape salvatoare de reactie si manifestare. Cu toate acestea, constatam azi ca au existat in realitate putine opere de sertar, un numar foarte mic de carti cu majuscula, legitimate deopotriva etic si estetic. Lasandu-i deoparte pe oportunisti, rezistenta scriitorului roman in timpul comunismului a constat, in primul rand, in insasi literatura scrisa. Literatura romana postbelica, in intregul ei semnificativ, este cel mai bun argument ca, in lupta inegala dintre Sistem si Scriitor, pana la urma a castigat al doilea. Ion D. Sirbu, autor inca putin cunoscut de publicul larg, este unul dintre cazurile rare (si deci cu atat mai pretioase) de scriitori a caror statura a crescut, spectaculos, abia o data cu Revolutia din 1989 - si ca un efect direct al acesteia. Cele mai importante opere ale lui (romanul Adio, Europa! si Jurnalul unui jurnalist fara jurnal), precum si corespondenta stransa in mai multe volume (printre care se remarca Traversarea cortinei) au putut vedea lumina tiparului abia dupa '90, redimensionandu-l, practic, pe autor. Dintr-un membru de rang doi al Cercului Literar de la Sibiu, el a devenit, poate, cea mai proeminenta figura a gruparii, luandu-si, dupa moarte, o stralucita revansa. I s-au dedicat articole, studii si un numar de carti ce creste cu fiecare an. Recent a aparut o solida monografie, Ion D. Sirbu - de veghe in noaptea totalitara (Ed. Universitatii Al.I. Cuza, Iasi), scrisa de Antonio Patras, un tanar si eminent critic literar aflat, cu aceasta carte, la debutul editorial. La origine teza de doctorat, volumul este pe cat de serios (sub raportul documentatiei si al constructiei), pe atat de bine scris: intr-un stil in care observam rigoarea terminologica si conceptuala a criticii universitare, dar si amprenta "impresionista" a foiletonului. Analizat meticulos, metodic, pe toata suprafata operei sale si in profunzimile ei, Ion D. Sirbu isi arata chipul, figura spiritului creator, intr-o noua si curata oglinda critica. Ce-si poate dori mai mult un scriitor si un om care a ramas cinstit in ciuda a tot si a toate? Pentru Ion D. Sirbu, cel atat de batjocorit de o istorie iesita din tatani, dreptatea vine o data cu posteritatea.