Dramaturgul omului modern

Când juriul Academiei Suedeze anunţa, în 1976, decernarea Nobelului pentru literatură americanului Saul Bellow, conaţionalul său Tennessee Williams era de ani buni un dramaturg de notorietate internaţională.

În 1975, publicase „Memorii ale unui bătrân crocodil", volum în care se dezvăluia ca scriitor şi ca om, fără a se ascunde în spatele convenţiilor.
Tennessee Williams (pe numele său adevărat Thomas Lanier Williams), născut în Columbus, Mississippi, în 1914 şi-a început cariera artistică încă de tânăr, publicându-şi primul text literar în 1939.

După multe întreruperi, a reuşit în cele din urmă să absolvească Universitatea din Iowa. După aceea a colindat prin Chicago, New Orleans, Los Angeles şi New York, propunându-le teatrelor piesele sale. În 1940-1942 a lucrat ca scenarist pentru studiorile de film MGM.
Consacrarea scriitorului a avut loc în 1944, odată cu premiera piesei „Menajeria de sticlă", la Chicago.

În 1947 Tennessee Williams  a primit Premiul Pulitzer pentru piesa „Un tramvai numit dorinţă", care s-a bucurat de un succes răsunător şi care de atunci este reprezentată neîncetat în teatrele din lumea întreagă.

În anul 1955 dramaturgul a câştigat încă o dată aceeaşi prestigioasă distincţie, cu piesa „Pisica pe acoperişul fierbinte". În această perioadă s-au realizat şi numeroase ecranizări ale pieselor sale, multe dintre ele devenind, de-a lungul anilor, filme celebre.

Au urmat multe alte scrieri, printre care proză scurtă şi poezie, şi încă două piese de forţă, foarte atrăgătoare pentru regizorii de teatru şi film: „Dulcea pasăre a tinereţii" (1959) şi „Noaptea iguanei" (1962). Lor li se adaugă unele piese mai puţin cunoscute şi peste 70 de piese într-un act.

Suferinţele secolului

În universul conturat în toate scrierile lui Tennessee Williams, unul dintre cei mai importanţi dramaturgi din secolul XX, considerat adesea cel mai mare dramaturg american din toate timpurile, domină dramele omului modern: alienarea, singurătatea, eşecul, sexualitatea refulată.

În toate piesele de teatru se simte ecoul unor elemente biografice din traseul, marcat de excese, al autorului. Printre ele, hedonismul şi scepticismul, care l-au condus spre consumul excesiv de alcool şi droguri.

La 24 februarie 1983, dramaturgul s-a stins în apartamentul său dintr-un hotel de lux din New York.