De ieri,de azi: Jerzy Jarocki şi Katie Mitchell

Ca şi Grotowski, Jerzy Jarocki a studiat regia la Moscova împreună cu câţiva dintre discipolii lui Stanislavski. Spre sfârşitul anilor ’50 s-a întors în Polonia, iar una dintre primele piese pe care le-a pus în scenă  a fost „Nunta“, de Gombrowicz.

Jerzy Jarocki

După câteva reprezentaţii, spectacolul a fost interzis de cenzură, moment care a marcat începutul unui lung conflict între Jarocki şi autorităţile comuniste. „Timp de decenii, tradiţia noastră teatrală a fost dominată de un aşa-zis romantism.

Actorii polonezi credeau că pentru a exista pe scenă era de ajuns să-şi spună replicile  cuprinşi de emoţie şi concentrându-şi toată energia asupra aspectelor afective. Astfel, am ajuns să credem într-un romantism stupid, care n-are nimic de-a face cu raţiunea sau cu intelectul.  Jarocki e unul dintre primii regizorii care au reuşit să ne smulgă din acest marasm", spunea actorul Gustaw Holoubek într-un interviu.

Katie Mitchell

În timp ce în restul Europei regizorii îşi permit nenumărate libertăţi în raport cu textele pe care le montează, în Anglia, mentalitatea e încă una conservatoare din acest punct de vedere.

Katie Mitchell a fost mereu  ţinta unor atacuri vehemente venite din partea criticilor purişti; admiratorii ei sunt însă de părere că ceea ce lipseşte cel mai mult teatrului britanic sunt autorii de spectacole, tineri regizori ca Mitchell care sunt încă conectaţi la noile tendinţe din teatrul european.

Admiratoare a teatrului est-european, Mitchell şi-a petrecut câţiva ani călătorind prin ţările estice şi intrând în contact cu teatrul lui Tadeusz Kantor şi cel al lui Lev Dodin. „Când mă uit în jur şi văd atâţia regizori care continuă să facă teatru fără niciun chef, mă îngrozeşte gândul că aş putea ajunge într-o zi ca ei. Aş prefera să lucrez într-o librărie decât să fac teatru fără nicio plăcere", spunea Katie Mitchell într-un interviu.