De ce un om atât de controversat ca Hitler a ajuns la conducerea unei ţări precum Germania

Adolf Hitler a fost un conducător neobişnuit, dar care a reuşit să formeze o conexiune aparte cu poporul său, fiind considerat unul dintre cei mai carismatici şi convingători oameni politici.

Adolf Hitler a fost un conducător neobişnuit, dar care a reuşit să formeze o conexiune aparte cu poporul său, fiind considerat unul dintre cei mai carismatici şi convingători oameni politici.

La baza poveştii lui Adolf Hitler stă următorul mister: cum a fost posibil ca o persoană cu o personalitate atât de controversată şi de complicată să deţină atâta putere încât să conducă o ţară precum Germania şi să fie iubit de milioane de oameni ?

Răspunsul nu se găseşte doar în istoria Germaniei, ci mai degrabă în spiritul de conducător al lui Hitler. El nu a fost un politician obişnuit care să promită taxe mai mici şi un sistem medical mai bun, ci un lider cu ţinte spirituale de salvare a oamenilor. Era condus în tot ce făcea de ceea ce el numea providenţă.

Înainte de Primul Război Mondial era un nimeni, un excentric incapabil de a avea relaţii intime sau de a purta conversaţii intelectuale şi era plin de ură şi prejudecăţi. Totul s-a schimbat după un discurs pe care Hitler l-a ţinut în Munchen, după înfrângerea Germaniei, când toate slăbiciunile sale au fost percepute ca atuuri.

Ura lui se regăsea în milioane de germani care se simţeau umiliţi şi batjocoriţi ca naţiune de condiţiile Tratatului de la Versailles. Greutatea cu care ţinea o dezbatere şi refuzul de a face conversaţie au fost considerate semne ale unui caracter puternic, care nu se supune regulilor mulţimii.

Înainte de toate, Hitler a văzut că putea stabili o conexiune cu audienţa sa, ceea ce a stat la baza întregului succes ce a urmat. Şi mulţi numit această conexiune „carismă“, informează BBC.

„Acest om era atât de carismatic, încât credeai orice ţi-ar fi spus”, a comentat Emil Klein, care l-a ascultat pe Hitler în timpul unui discurs în 1920.

Însă nu toţi au fost „hipnotizaţi“ de discursurile sale. La fel de mulţi oameni nu îl credeau şi îl considerau un idiot.

„De prima dată de când l-am auzit l-am detestat din cauza vocii sale”, spune Herbert Richter, un veteran german din Primul Război Mondial, care l-a întâmpinat pe Hitler la începutul anilor '20.

„Susţinea cu tărie nişte idei politice foarte simple. Eu chiar am crezut că nu e normal”, a continuat el.

În vremurile economice bune, Hitler a fost apreciat doar de câţiva fanatici, astfel încât la alegerile din 1928 naziştii au acumulat doar 2,6% din voturi.

Cu toate acestea, cinci ani mai târziu, Hitler a devenit cancelarul Germaniei şi liderul celui mai popular partid politic din ţară.

Totul s-a schimbat odată cu situaţia economică instabilă. În 1929, a existat un şomaj masiv în Germania, iar băncile s-au prăbuşit.

„Era mare foamete”, a spus Jutta Rudiger, care a început să susţină Partidul Nazist în acea perioadă. „A fost extraordinar de greu, iar în acest context declaraţiile lui Hitler păreau să aducă salvarea în rândul oamenilor. Când l-am văzut am simţit că el este omul care nu-şi urmăreşte propriile interese, ci se gândeşte la binele poporului german”, a continuat Jutta.

Hitler le-a spus milioanelor de germani că ei fac parte din rasa ariană, o rasă superioară celorlalte, de care trebuie să se simtă cu adevărat speciali. În felul acesta s-a apropiat şi mai mult de poporul său.

Nicio clipă Hitler nu şi-a ascuns ura, dispreţul pentru democraţie sau puternica sa credinţă în violenţă. Cel mai important a fost că şi-a protejat oamenii şi şi-a îndreptat atacul împotriva duşmanilor: comuniştii şi evreii.

Istoria este importantă pentru noi azi, nu pentru că ne oferă lecţii (cum ar putea să o facă din moment ce trecutul nu se poate repeta?), ci pentru că ne poate avertiza. În timpul unei crize economice, milioane de oameni au ales un lider neconvenţional despre care credeau că e carismatic pentru că le înţelegea dezamăgirea, speranţele şi dorinţa de a găsi un vinovat pentru situaţie. Finalul a fost dezastruos pentru zeci de milioane de oameni.

Este uşor ironic faptul că Angela Merkel, cancelarul german, a fost întâmpinată recent la Atena cu bannere cu svastică aduse de greci furioşi care au protestat faţă de ceea ce ei o consideră o intervenţie din partea Germaniei în ţara lor.

Este ironic pentru că este vorba tocmai de Grecia, unde acum ia amploare o mişcare politică extremă de dreapta (partidul Golden Dawn), care ridică în slăvi dorinţa de a persecuta minorităţile.

Pe lângă asta, partidul este condus de un om care a pretins că nu au existat camere de gazare la Auschwitz. Poate exista un avertisment mai mare decât acesta, se întreabă BBC.