De ce credea filosoful Mircea Eliade că lumea este „un accident cosmic” și „locul alienării noastre”

Ajuns în India pentru studiul sanscritei, filosoful român Mircea Eliade a fost iniţiat şi în tainele practicilor Yoga.

Marele filosof şi indianist Mircea Eliade a descoperit uniunea dintre corp, minte şi spirit sau conştiinţă, aşa cum este definită Yoga, prin intermediul călătoriei sale pe continentul asiatic, în timpul adolescenţei.

După ce a fost alungat din casa unui mare erudit, tatăl fetei de care s-a îndrăgostit iremediabil, Maitrey, Eliade s-a refugiat într-o mănăstire aflată aproape de Himalaya, unde l-a avut ca mentor spiritual pe un fost medic indian.

Acolo, el a dus o viaţă austeră, în meditaţii şi cu exerciţii de Yoga, mai ales că teza sa de doctorat a fost despre aşa ceva: “Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne(1936)”.

“Yoga, în forma practică, a împlinit-o în India, în urma unei burse de studii primite de la maharadjanul Manindra Chandra Nemdy de Kassimbazar, ce i-a facilitat două oportunităţi. Prima, de a studia alături de renumitul Surendranath Dasgupta, considerat al doilea intelectual de seamă al Indiei după Tagore, în acele timpuri, iar a doua, de a se regăsi, printr-un complex de împrejurări, alături de Shivananda. Prin cele lăsate în scris posterităţii, atât în cărţile cu tematică Yoga, precum şi în cele cu subiect literar fantastic, Eliade a demonstrat că a pătruns profund fenomenul”, potrivit profesorului şi indianistului focşănean Florinel Agafiţei.

Prin Yoga, Mircea Eliade a ajuns să se raporteze atât filosofic cât şi practic la ideea de libertate care caracterizează fiinţa umană. El susţine că Yoga l-a transformat profund lăuntric.

“Simţeam că nu voi putea ieşi din labirint decât după ce mă voi putea reîntoarce la centru. Trebuia, cu orice preţ, să mă concentrez, să-mi regăsesc adevăratul meu centru. Meditaţiile şi tehnicile yoghine, pe care de studiasem cu Dasgupta în textele clasice, şi pe care le aplicam acum sub controlul lui Shivananda, m-au convins încă o dată că erau rezultatul unei extraordinare cunoaşteri a condiţiei umane”, scrie în memoriile sale Mircea Eliade.

La revenirea din India, filosoful credea că lumea este, dincolo de un accident cosmic, locul alienării noaste. Iar despre tehnicile salvării din această lume a scris şi o carte, intitulată chiar aşa, “Tehnici Yoga”.

Profesorul Agafiţei susţine că Eliade nu a fost foarte interesat de partea spectaculoasă a fenomenului numit Yoga, ci a căutat sensurile profunde care permit metamorfozarea celui care practică Yoga.

“Prin Yoga, Eliade află o nouă modalitate de cunoaştere a condiţiei umane. Interesul se focalizează, adeseori, asupra studierii atente a rezultatelor dobândite în urma explorării psihicului uman. Este convins că Yoga înseamnă o limpede reacţie împotriva speculaţiilor metafizice şi a exceselor unui ritualism fosilizat”, potrivit lui Florinel Agafiţei.

În memoriile sale, filosoful recunoaşte că petrecea o bună parte din zi şi din noapte meditând şi chiar dacă dormea foarte puţin, nu a simţit nici un moment oboseala.

Cu toate acestea, chiar dacă a avut posibilitatea să-şi însuşească practicile Yoga la nivel înalt, Eliade şi-a dat seama că totuşi nu este făcut pentru această lume şi a părăsit locul spiritual în care s-a aflat la un moment dat şi a plecat să descopere alte aspecte ale Indiei.