Cum îşi vărsau ura cei mai feroce şefi ai Securităţii lui Ceauşescu

Au hărţuit mii de oameni prin metode diabolice, au dat ordin să le fie ascultate telefoanele şi să le fie supravegheate locuinţele, întâlnirile cu prietenii şi le-au convins nevestele să-i toarne. Capii fostei Securităţi ai lui Ceauşescu au fost cei care au urmărit o naţie întreagă.

Tudor Postelnicu, Constantin Ciurlău, Mihai Patriciu, Aurel Ţambrea, Gheorghe Crăciun, sau Florin Brihac sunt doar câţiva dintre cei care au condus cea mai de temut structură din perioada comunismului: Securitatea. Serviciu care şi acum le provoacă fiori românilor.

Tudor Postelnicu, urmăritorul lui Paul Goma

Tudor Postelnicu a fost un alt personaj controversat din istoria Securităţii. Acesta a devenit membru Partidului Comunist Român în anul 1953, iar şapte ani mai târziu se nota despre el că emană uneori un aer de superiorirare şi de îngâmfare: „În activitatea sa manifestă uneori tendinţe de îngâmfare, se supraapreciază, din care cauză lucrează uneori rigid cu oamenii“ , potrivit Institului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. În anul 1978 a fost numit şef al Departamentului Securităţii Statului, iar în 1987 a devenit Ministru de Interne, perioadă în care a fost şeful Securităţii. Acesta a fost judecat în „Procesul celor patru“, fiind condamnat la închisoare pe viaţă, confiscarea averii şi privarea de unele drepturi civile.

În cazul lui Tudor Postelnicu, fost şef al Securităţii Municipiului Bucureşti între anii 1978-1987, instanţa a stabilit în 2010 că a încălcat grav drepturile omului prin activitatea sa de şef al Securităţii ceauşiste. Mai mult, Postelnicu a jucat un rol important, potrivit documentelor CNSAS, citate de Evenimentul Zilei, în dosarele scriitorilor Paul Goma şi Ion Caraion.

Constantin Ciurlău, şeful torţionarilor care au făcut linişte cu bastonul la Iaşi, în decembrie ’89

Ultimii torţionari de la Iaşi ai Securităţii comuniste au trăit liniştiţi după căderea regimului, deşi mărturiile celor care au avut nenorocul să fie anchetaţi în beciurile infamei instituţii arată că aceştia au dat dovadă de o cruzime inimaginabilă. În decembrie 1989, o mână de intelectuali, grupaţi în jurul lui Ştefan Prutianu, Vasile Vicol, Cassian-Maria Spiridon, Titi Iacob sau Petrică Duşa, au încercat să organizeze o mişcare revoluţionară de amploare împotriva regimului comunist.

Unii istorici vorbesc despre evenimentele de la Iaşi, ca despre sămânţa Revoluţiei din '89. Tentativa de revoltă a fost înăbuşită însă crunt de oamenii Securităţii încă din data de 14 decembrie.

„În acea zi, au fost ridicaţi de la serviciu Vasile Vicol, Ştefan Prutianu şi Maria Cassian Spiridon pentru anchetă. Rând pe rând, i-au urmat în arest Valentin Odobescu, Ionel Săcăleanu, Aurel Ştefănachi, Titi Iacob şi Sandu Dascălu, care au primit mai apoi şi mandate, după ce Securitatea a mai trecut prin anchetă alte câteva zeci de persoane. Mijloacele de convingere ale celor arestaţi au fost bătaia cu bastonul la tălpi şi pe braţe. Între anchetatori, maiorul Matei Constantin, căpitanul Lazăr, un oarecare Ionescu, alături de ofiţeri din Neamţ, Vaslui şi Brăila“, se arată în Caietele Revoluţiei nr 2.(40) 2012.

O parte dintre aceştia au fost eliberaţi şi apoi arestaţi din nou, dimineaţa şi seara. Primul dintre cei reţinuţi, Vasile Vicol, n-a putut rezista torturii şi a vorbit. L-au urmat, rând pe rând, şi ceilalţi colegi de detenţie. „Mă aşezau în genunchi, cu capul lipit de un fişet metalic şi mă băteau la tălpi. Cât am stat în arest m-au mutat în mai multe celule, cu diverşi «colegi», care trebuiau probabil să scoată informaţii de la mine“, a povestit, pentru „Adevărul“, Vasile Vicol.

Citeşte pe historia.ro continuarea articolului