"Cultura adevarata, profunda, este intr-o mare durere in tara asta"
0Gheorghe Anghel este pictor, profesor la Academia de Arte Plastice din Bucuresti, doctorand, nu in istoria artei plastice, cum ne-am astepta, ci in arheologie, fiind un iubitor al acestei stiinte.
Gheorghe Anghel este pictor, profesor la Academia de Arte Plastice din Bucuresti, doctorand, nu in istoria artei plastice, cum ne-am astepta, ci in arheologie, fiind un iubitor al acestei stiinte. Lucrarile lui au ajuns peste tot in lume si se gasesc in colectii private din tara si strainatate. A trecut prin perioada in care "abstractionistii" erau vanati, cu toate acestea a creat exact asa cum a simtit; este indragostit de Grecia, tara in care isi are originile si ale carei simboluri si le-a insusit in opera. Mai presus de toate acestea, insa, ramane acea exclamatie pe care o au cunoscatorii atunci cand ii vad lucrarile si ii recunosc stilul: "E un Anghel". - Tocmai v-ati strans panzele de la expozitia care a fost gazduita, in aceasta luna, la Palatul Mogosoaia. Simbolurile grecesti s-au regasit atat in picturi, cat si in ceramica. De ce Grecia? - Mama mea era grecoaica, iar eu, cu toate ca sunt nascut la Cluj, am crescut la Galati, printre mai multi greci care, prin '55, s-au intors in tara de origine cu familiile lor. Copilaria mi-a fost marcata de aceste intalniri, de vapoarele care plecau si care imi creau nostalgii speciale. Tot la Galati am avut parte de un mare noroc, de fapt un dar de la Dumnezeu - intalnirea cu doamna Lola Roth, prima mea profesoara de pictura. Provenea dintr-o familie foarte bogata, facuse studii la Paris si la MUnchen, era prietena cu Picasso si Modigliani. Si pe langa acestea, mai avea si o biblioteca impresionanta. Am crescut in preajma doamnei Roth, cea care mi-a si convins familia ca este bine sa fac pictura, cu toate ca nici unul dintre ai mei nu vedea rostul. De altfel, eu am facut Liceul Militar de Marina, urmand traditia unora dintre membrii familiei. La Arte Plastice nu am intrat decat a treia oara; eram absolut debusolat, zapacit si deziluzionat. Eu nu-mi inchipuiam Academia asa cum era ea; eu vroiam sa se continue acea atmosfera incarcata de cultura de la doamna Roth. Am fost la clasa profesorului Marsic, insa compozitie am invatat de la Catul Bogdan. Sunt fericit ca fac parte dintr-o generatie foarte buna de artisti plastici, de fapt unii dintre cei mai interesanti. Cu toate acestea, generatia noastra avea o oarecare inertie care ne-a fost intr-un fel inoculata si care, spre bucuria mea, nu ii mai caracterizeaza si pe tinerii artisti. Eu m-am dus spre Grecia, in primul rand pentru ca acolo imi am radacinile si apoi pentru ca este o poteca spre noi, cu toate ca multi din tara asta nu isi dau seama cat de mult le apartine acest drum. Toti suntem cu ochii pe Occident; uitam ca trebuie sa avem o identitate si ca suntem, inainte de toate, o cultura mediteraneana. - Aveti o relatie cu totul speciala cu muzeele. - Este adevarat. Din calatorii am invatat foarte mult, iar din muzeele pe care le-am vizitat, de asemenea. Drumurile prin lume au fost un fel de vocatie pentru mine. Am umblat ca un ucenic calator. In muzee, nu am fost impresionat doar de obiectele propriu-zise, ci si de felul in care acestea sunt expuse pentru a se incadra in evolutia unei epoci. Cand ma intorc din muzeele astea mari, imi vine sa ma duc la Uniunea Artistilor Plastici si sa imi scot actele. Ma doare cand vad ca la noi nu se intelege inca necesitatea unor expuneri diferite de atat de mecanicele atarnari pe pereti ale unor panze sau expunerii in niste vitrine a unor obiecte. Din pacate, nici in muzeele pe care le avem si in care se gasesc obiecte valoroase nu se duce mai nimeni, deoarece cultura adevarata, profunda, se afla intr-o mare durere in tara asta. Pana la urma, totul tine de structura unei societati in care poti sa vezi, la televizor, pe un oarecare, din pacate pictor, care spune despre unele din tablourile lui ca le-ar fi pictat "a la Manet" pentru ca lui ii plac impresionistii. Prea putini mai inteleg ca atunci cand incepi sa faci doar pentru a vinde, doar pentru comenzi, doar pentru ca ii place unui client ceva, dispare arta, dispare cultura. Nu poti sa castigi din cultura; ca sa castigi din cultura, trebuie, inainte de toate, sa dai. Continuare in Adevarul Literar si Artistic