CRONICA TV

Cine-i iubeste pe aurolaci? Este datoria profesionala a gazetarului aceea de a cunoaste bine preocuparile interlocutorului, pentru a putea face fata unei discutii care sa nu se piarda in

Cine-i iubeste pe aurolaci?
Este datoria profesionala a gazetarului aceea de a cunoaste bine preocuparile interlocutorului, pentru a putea face fata unei discutii care sa nu se piarda in generalitati, amabilitati la adresa invitatului, coplesit cu dezmierdari, scutit de inconfortul unor intrebari. Ce-i drept, cand il ai in fata pe Grid Modorcea, este mai greu sa-ti potrivesti pasul, cunoscutul scriitor, ziarist si cineast fiind autorul a peste 30 de carti de teatru, film, romane, incitante, scrise intr-o febrilitate ce nu tine seama de nici o opreliste. Bineinteles, poti fi de acord sau nu cu unele dintre opiniile lui, dar nu poti sa nu-i pretuiesti munca si devotamentul, spiritul mereu curios. Atunci cand comite, insa, o nedreptate strigatoare la cer in fata telespectatorilor, este datoria celui care are posibilitatea de a-l corecta pe loc, sa nu-i dea libera trecere fara sa cracneasca. Asa cum s-a intamplat zilele trecute la OTV. Dan Diaconescu a ascultat mai degraba amuzat frazele aiuritoare despre natura premiilor obtinute de tinerii cineasti in acest an, la mari festivaluri internationale printre care, nici mai mult, nici mai putin, asa cum stie toata lumea, Ursul de Aur la Berlin (primul din cinematografia noastra) si Palme d'Or la Cannes (dupa aproape patru decenii, cate au trecut de la Cantecele Renasterii al lui Mirel Iliesiu). Am auzit si nu mi-a venit sa cred urechilor. Cica de aia s-au acordat, pentru ca asa sunt juriile astea internationale, cad pe spate cand vad un film cu mizeria din Romania, cu aurolaci. Care aurolaci? Unde i-o fi zarit Grid Modorcea in scurtmetrajele lui Cristi Puiu, respectiv Catalin Mitulescu? Stie sau nu despre ce este vorba in Un cartus de Kent si un pachet de cafea, in Trafic? Si care sunt juriile acelea? Gazda nu este datoare sa le cunoasca, neaparat, dar o intrebare elementara trebuia adresata, macar din curiozitate: cine a facut parte din ele ? Cui i s-a nazarit ca are de a face cu aurolaci intr-un film in care Victor Rebengiuc sta la o masa cu Mimi Branescu? Presedintelui juriului, marele cineast Nikita Mihalkov, colegilor lui, actritei lui Almodovar, Marisa Paredes, regizorului turc Nuri Bilge Ceylan (premiat la Berlin, la Cannes), lui Pablo Trapero, unul dintre cei mai importanti artisti argentinieni, cunoscutei cineaste franceze Nicole Garcia? Au fost anulate in doi timpi si trei miscari meritele unor tineri autori care ne-au adus atatea bucurii. Un telespectator de buna credinta, in necunostinta de cauza, poate lua de bun ce aude din gura unui specialist, daca cel care l-a invitat nu-i amendeaza neintemeiatul avant demolator.