Cronică de moravuri: Vămuiri şi vămuieli (II)
0„Fizicul” e prescurtarea, în jargon vămeşesc, a „controlului fizic” sau a confruntării actelor cu marfa propriu-zisă din transport.
Ieri. Eram gata să ieşim din vamă, după o zi de lupte birocratice, când aflăm de la comisionarul nostru vamal că la „fizic" e de serviciu nea Mihai, un tip ciufut, vulpoi bătrân şi ticălos, mare cusurgiu şi căutător de nod în papură. Ne îndreptăm condamnaţi - eu, marchizul şi comisionarul - spre punctul de control.
Ajungem într-o curte pustie, în spatele vămii, în mijlocul căreia era postat un singur individ, cu mâinile în buzunare şi burta scoasă impetuos înainte. Era nea Mihai - spaima vămii. Dacă nemţii obişnuiau să trimită, pe ascuns, scule şi fierătaie, italienii, mai umani, adăugaseră în transport, fără să mai declare, scaune pentru invalizi, cărucioare pentru bebeluşi şi medicamente. Nu vedeam nimic în bezna containerului.
Auzeam doar zgomot de cartoane rupte, hârşâit de cutter şi bombănelile de rău augur ale lui nea Mihai, care iese într-un final la lumină, ne priveşte cumplit şi ne spune că am dat de dracu'.
Comisionarul rămâne calm şi ne face un semn discret să ne îndepărtăm, ca să poată negocia. După nici un minut, revine: „E în regulă. Dar îi rămâneţi datori cu un «fi 12»". Stupoare. Îmi imaginam ţevi cu diametrul de 12, din care, dacă dădea Dumnezeu, ne-ar fi trimis poate nemţii într-un transport viitor de dulciuri. Comisionarul mă lămureşte: „fi 12", adică Glenfiddich de 12 ani, whisky. Răsuflu uşurat.
Azi.De atunci, vameşul mi-a trimis întruna SMS-uri de Crăciun şi de Paşti. Toate urările conţineau clasicele variaţiuni pe tema „lumină": Toate bune şi frumoase, dar la ce slujea lumina în viziunea vameşului meu? Citez: „... lumină, ca să puteţi vedea cadourile pe care le primiţi de Sfintele Sărbători". Căci, de sărbătorile legale, şpaga devine cadou. Şi e legală.