CRONICĂ Căderea lui „Coriolanus” VIDEO

Spectacolul „Coriolanus”, în regia lui Alexandru Darie, pune în prim plan, la Teatrul Bulandra, lupta pentru putere a protagonistului, precum şi sfârşitul tragic al acestuia, după o viaţă sacrificată pe altarul ambiţiei şi al grandomaniei.

„Coriolan”, tragedia scrisă de William Shakespeare între 1605 şi 1608, a fost inspirată din viaţa lui Gaius Marcius Coriolanus, general roman care a trăit în secolul al V-lea î.Hr. Mult mai târziu, în 1807, Beethoven a scris, inspirat de această piesă, Uvertura Coriolan, în care a realizat un portret muzical al eroului omonim. Esenţa piesei, tradusă de Horia Gârbea şi George Volceanov, vizează două conflicte: unul politic, intern (plebei – patricieni) şi un altul extern (romani – volsci). Atunci când generalul învinge în bătăliile date împotriva forţelor ce încearcă să-l doboare, el vrea să preia cu totul guvernarea.

Spectacolul regizorului Alexandru Darie, cu un Şerban Pavlu, actor ajuns la deplină maturitate, care face un Coriolanus excepţional, schimbă relieful scenei româneşti prin forţa, dinamica, amploarea şi multitudinea de idei prezentate într-un tur de forţă de aproape patru ore. De mult, nu a fost montat un spectacol de o asemenea consistenţă, care te ţine tot timpul în priză. Scene scurte, dinamice, jocuri de imagini, multimedia, globuri, ploi de lumini, toate se află sub semnul sângelui. Crima politică, minciuna şi înşelătoria vecină cu trădarea, tirania dragostei materne scăldată în ambiţii de preamărire se regăsesc în această piesă realistă, cu profunde trimiteri filosofice. Costumele sunt semnate de Lia Manţoc, iar muzica originală şi sound design-ul de Cristian Lolea. Scenogradia simplă timp arenă, în care actorii intră desculţă.

Un personaj colectiv, plin de forţă

Coriolanus, un războinic singuratic, e dominat de dragostea şi ambiţiile nebune ale mamei.  Camelia Maxim care o joacă pe mama lui Coriolanus, Volumnia, e un contrapunct fabulos, care care arată încă o dată acest adevăr oedipian, descris de Freud: bărbaţii sunt foarte dependenţi de mama lor. Spectacolul arată cum o femeie poate să conducă din alcov un imperiu prin intermediul unui fiu. Camelia Maxim are o forţă incredibilă, domină scena, desculţă, în rochii fastuoase de seară.

O însoţeşte cu delicateţe, Simona Pop, care o interpretează pe Virgilia, soţia generalului. Coriolanus se aruncă într-o luptă pe care ştie că o va pierde cu oamenii-politicieni, şobolani ai labirintului politic. Generalul e un om care are foarte multe slăbiciuni, păcatul aroganţei fiind poate cel mai mare. „Curajul l-ai luat de la mine, aroganţa însă e a ta”, îi spune mama sa. Mereu revoltat, Coriolanus devine o victimă în mare măsură a propriei persoane.

Ioana Macaria, la rândul ei, face o compoziţie extraordinară, e un fel de personaj androgin, un bărbat-femeie. Cominius, consul şi comandant al armatei - personajul ei, schimbă foarte mult dinamica relaţielor scenice. E primul Shakespeare în care apar doi bufoni, nu unul. Tribunii Sicinius Velutus, jucat de Ionel Mihăilescu, şi Iunius Brutus, interpretat de Gheorghe Ifrim, coboară parcă din piesele lui Caragiale. De asemenea, întruchipându-l pe Menenius Agrippa, senator al Romei, Radu Amzulescu e la fel un  personaj aflat între ape, reflexiv, de o adâncime aparte din scaunul lui cu rotile.

Acestor personaje li se adaugă Constantin Dogioiu (Tullus Aufidius – generalul armatei volscilor), Dan Bădărău (Titus Lartius – general roman), Elias Ferkin (locotenent volsc), alături de grupul de aproximativ şaizeci de actori care şi-au asumat poziţia de „figuranţi” şi care devin „un personaj” colectiv fantastic, asemănător corului antic. Ei reprezintă poporul,  rebeliunea, veşnica opoziţie a străzii. Romeo Pop, care îi conduce, şi Antoaneta Cojocaru sunt primul şi al doilea cetăţean, personaje care se impun şi capătă o coloratură aparte.

Teatru politic

Când se vor întoarce la Roma, mama lui Coriolanus, Volumnia, îşi încurajează fiul să candideze pentru funcţia de consul. Coriolanus ezită să facă acest lucru, dar până la urmă se supune dorinţei mamei sale. El câştigă fără efort sprijinul Senatului Roman şi pare la prima vedere a câştiga şi sprijinul cetăţenilor simpli. Confruntat cu o opoziţie, Coriolanus într-un moment de furie tună şi fulgeră împotriva conceptului de democraţie. El compară permiterea plebei de a avea putere asupra patricienilor, cu a lăsa  „ciorile să ciugulească vulturii”. Cei doi tribuni îl acuză pe Coriolanus de trădare şi ordonă să fie alungat. Confruntată cu exilul fiului, mama, în rochie de seară sfâşiată, joacă excepţional durerea paroxistică dusă până la nebunie.

 „Coriolanus” marchează revenirea lui Alexandru Darie la teatrul politic, reprezintând aducerea actorului înapoi în arena socială şi politică şi reconfirmând aderenţa regizorului la un tip de teatru pe care Lev Dodin îl numea „teatru serios”.  Este un spectacol cu trimiteri foarte concrete la actualitate. „Ştim cu toţii afirmaţia lui Orwell – cine nu cunoaşte istoria, riscă să o repete”, spune Alexandru Darie.

Coriolanus, pe care Şerban Pavlu îl interpretează în toată mărirea şi degradarea lui, ne îngrozeşte arătând că omul poate fi grandios şi totodată poate ajunge la condiţia subumană. El poate fi categoric, mai mult decât alţi eroi ai lui Shakespeare, dovada că orbirea şi limitarea sa îl duc către mărire şi apoi către căderea imposibil de evitat. Puterea spectacolului rezidă şi în faptul că nu arată cu degetul, ci arată cu toată mâna impostura politicienilor de acum şi de odinioară.

Coriolanus, de William Shakespeare

Teatrul Bulandra

Sala Toma Caragiu

Traducerea: Horia Gârbea şi George Volceanov

Adaptarea scenic şi regie: Alexandru Darie

Costumele: Lia Manţoc

Muzica originală: Cristian Lolea

Cu: Şerban  Pavlu,  Radu Amzulescu, Ana Ioana Macaria, Dan  Bădărău,  Camelia Maxim,  Simona Pop,  Ionel Mihăilescu, Gheorghe Ifrim, Romeo Pop,  Antoaneta Cojocaru, Constantin Dogioiu, Elias Ferkin, personaj colectiv cu 60 de actori.

Mişcare şi Lupte Scenice: Ionuţ Deliu
Cascadori: Gheorghe Bănică, Radu Răzvan, Stancu Florin
5 stele

VIDEO: AICI.