Criza de specialişti în slavonă blochează accesul la istoria veche

de ea. Criza de specialişti în slavonă îi îndepărtează pe români de propriile rădăcini chiar în pragul aderării la Uniunea Europeană. România a pierdut, în ultimii 16 ani, din ce în ce

de ea. Criza de specialişti în slavonă îi îndepărtează pe români de propriile rădăcini chiar în pragul aderării la Uniunea Europeană. România a pierdut, în ultimii 16 ani, din ce în ce mai mulţi oameni care mai pot recupera istoria din cronici şi cărţi religioase.
Istoricul Ovidiu Pecican şi Dan Horia Mazilu, directorul Bibliotecii Academiei Române, sunt îngrijoraţi de rezultatele dezinteresului naţional pentru limba slavonă, "cifru" în care s-au scris pagini memorabile despre viaţa şi cultura României.
Slavona, o nouă limbă "chineză"
"Sunt în momentul acesta în ţară mai puţin de 100 de oameni în stare să descifreze textele în limba slavonă. Cronicile, documentele sau cărţile religioase scrise înainte de secolul al XVII-lea au devenit un soi de chineză pentru noi", spune Ovidiu Pecican.
Dan Horia Mazilu, directorul Bibliotecii Academiei, confirmă previziunile negre ale istoricului: "Dacă secţiile de slavistică din universităţi erau puţine pe vremuri, acum, aproape că nu mai există. Starea agonizantă în care se află cea de la Bucureşti este edificatoare pentru mine, gândindu-mă la soarta celor din ţară. Slava veche şi slavona românească - cum se cheamă disciplina în programa de învăţământ - are regim facultativ şi durează doar un semestru. Insuficient! Ca să poată citi volumele din depozitul Bibliotecii Academiei, studenţii de la Litere ar avea nevoie de masterate sau alte forme de pregătire. Trebuie făcut ceva, neapărat, pentru că altfel vom fi extrem de vinovaţi faţă de acest tezaur de carte în limba slavonă pe care îl avem şi pe care, iată, nu-l mai putem citi".
Lucruri vechi în literatura nouă
"În ultimii 16 ani au apărut cu rarisime excepţii doar istorii ale literaturii române vechi, care nu aduc mari noutăţi. Dan Horia Mazilu are o sinteză care se numeşte
Recitind literatura română veche
, ceea ce înseamnă că domnia sa o reciteşte, nu o repune pe tapet. ştefan Andreescu, istoric la Institutul
Nicolae Iorga
, a mai făcut descoperiri în materie de cronistică veche românească, dar nimeni nu le ia în seamă, ştiu de ele doar câţiva", spune Pecican.
Cum se poate rezolva criza
Bani mai mulţi pentru specialişti, editare de carte nouă despre cartea veche, cu sponsorizări de stat sau din mediul privat, "antrenamente" pentru viitorii specialişti - câteva soluţii pentru scoaterea din umbră a istoriei literare. "Criza specialiştilor poate fi rezolvată cu bani şi cu iniţiative instituţionale. Degeaba se specializează un om ca să înveţe slavona, latina, greaca. Dacă nu e plătit, fuge imediat la contemporană, conspectează două ziare şi îşi face o teză. Asta e marea problemă, nu poate să-şi asigure traiul. Statul nu vede în asta un domeniu prioritar. Timp de 50 de ani, la Facultatea de Istorie de la Cluj şi Iaşi erau 25 de locuri, iar la Bucureşti, 50. Acum, că scoatem sute de absolvenţi, ar trebui să se găsească printre ei câţiva oameni pasionaţi. Aici nu există problema unei investiţii uriaşe. Trebuie să le dai oamenilor bani pentru a putea sta bine mersi în ambianţa unui depozit arhivistic sau a unei biblioteci", spune Ovidiu Pecican. "Eu am în clipa de faţă un cerc de antropologie culturală. De vreo şapte ani, la sfârşitul lui august fac la Mănăstirea Cozia un fel de şcoală de vară de texte vechi, în care merg cu 10-15 studenţi ca să vadă cartea veche. Citesc, transcriu, analizează prefeţe, stihuri", spune Dan Horia Mazilu.