Ce spune Biblia despre blestem
0Noţiunea de blestem încă este omniprezentă în lumea rurală. Majoritatea celor care au trecut, măcar în vizită, pe la rude din aceste zone, au avut cel puţin o dată o situaţie în care au fost supuşi la un descântec împotriva deochiului – una dintre cele mai comune forme de blestem. Dar întrebarea multora este ce spune Biblia despre blestem?
Blestemele pot fi văzute drept o formă de păgânism, la fel ca şi descântecele asociate – din moment ce acestea se depărtează de ideea de mântuire prin credinţa în Dumnezeu, şi au un caracter mai degrabă ritualist. Dar ele nu sunt străine creştinismului; de altfel, Biblia oferă multe exemple de blesteme, cu precădere în Vechiul Testament.
Ce spune Biblia despre blestem: Vechiul Testament
Primul blestem din Biblie este consemnat în Geneză, atunci când Dumnezeu îi confruntă pe Adam şi Eva pentru căderea în ispită. Blestemele sunt îndreptate împotriva şarpelui şi a pământului, şi se transmit în durerile femeii la naştere şi la dificultatea întâmpinată în lucrarea pământului de către bărbat. Astfel, conform Bibliei, unele lucruri acum normale, fie în viaţa de zi cu zi, fie de-a lungul vieţii unei persoane, există din cauza unor blesteme divine.
Însă primul blestem divin aplicat asupra unei persoane este cazul lui Cain, ce a fost blestemat după uciderea lui Abel să nu mai poată extrage roadele pământului muncit, şi să fie exclus din orice comunitate umană. Aici apare şi prima referinţă la ce pot păţi cei care încearcă să rupă blestemul prin vătămarea sau uciderea lui Cain: acestora ar urma să li se întoarcă de şapte ori mai mult răul făcut.
Cel puţin în Vechiul Testament însă, blestemul nu este doar de origine divină. Un pasaj aprig disputat de către teologi se referă la blestemul aruncat de Noe asupra oraşului Canaan. Astfel, în cea mai răspândită interpretare, după sfârşitul potopului, Noe s-a îmbătat din vinul produs în propria vie şi, adormind gol, a fost văzut de către fiul său Ham, întemeietorul Canaanului. După ce şi-a dat seama de faptă, Noe a blestemat Canaanul să fie mereu supus Shemului (Israelului), fapt care s-a şi întâmplat.
Ce spune Biblia despre blestem: Noul Testament
Însă blestemele devin o întâmplare mult mai rară în Noul Testament. De fapt, atât timp cât divinitatea este prezentă pe pământ sub forma lui Iisus Hristos, apare un singur blestem: cel asupra ficusului întâlnit înainte de intrarea în Ierusalim. În schimb, învăţătura despre cum să procedezi în caz că un blestem este aruncat asupra ta este simplă: „binecuvântează-i pe cei ce te blestemă”.
Această abordare se află într-un contrast cu ideea de blestem din Vechiul Testament, acolo unde Moise spunea: „Dacă cineva îţi blestemă mama sau tatăl, acela să fie omorât”. Cea mai apropiată idee de blestem din Noul Testament este anatema – practic, închipuirea retribuţiei divine – menţionată în câteva rânduri de Sfântul Apostol Pavel. Însă ea nu ia chipul unei răzbunări imediate; ci reprezintă excluderea unei persoane/lucru din tot ceea ce înseamnă divin pentru eternitate.
În concluzie, Biblia abordează destul de generos subiectul blestemelor, însă majoritatea sunt legate de Vechiul Testament. Conform Noului Testament, singura pavăză împotriva blestemelor sunt faptele bune şi păstrarea unei atitudini pozitive faţă de alte persoane, chiar şi dacă ele sunt cele care te-au blestemat în primul rând.