Carul de luptă, tancul din Egiptul Antic

Una dintre funcţiile principale pe care le-a îndeplinit carul în antichitate a fost aceea de armă de şoc. Deşi destul de lent şi greu de manevrat, marele său avantaj era că dezorganiza armatele inamice.

Soldaţii care îl foloseau aveau de obicei la dispoziţie fie secure, fie suliţe, fie arcuri cu săgeţi. Vehiculul contribuia la menţinerea unei raze vizuale mai mari datorită platformei elevate, ceea ce permitea o eficienţă sporită a trupelor. De asemenea putea fi considerat un simbol al puterii celor angajaţi în luptă.

Cum funcţiona arma? În principiu era vorba de unităţi de infanterie plasate pe platforme mobile, precum şi de căruţaşi, pentru ca soldaţii să-şi desfăşoare activitatea lejer. Astfel de reprezentări întâlnim printre altele la Ur sau pe Stela Vulturilor.

Cu excepţia unor cazuri precum Amenhotep al II-lea, adevărat expert în tragerea cu arcul din car, majoritatea aveau pe cineva alături care conducea vehicolul[1]. Imaginile artistice din Egipt înfăţişează uneori războinici care au frâiele încinse în jurul mijlocului, pentru a nu-l deruta in mişcări, dar trebuie să fie fost o formă de luptă foarte incomodă.

Click aici pentru a vedea de ce carul de luptă a fost o armă redutabilă în antichitate şi care au fost motivele pentru care la un moment dat s-a renunţat la el