Balerinele Bogdana Alekseeva şi Lara Paraschiv au fugit din Odesa şi au fost primite de Opera Naţională Bucureşti

Opera Naţională Bucureşti s-a alăturat demersurilor de ajutorare a artiştilor victime ale războiului de pe teritoriul ucrainean. Departamentul de Balet al Operei Naţionale Bucureşti le-a primit în aceste zile pe balerinele Bogdana Alekseeva şi Lara Paraschiv, ambele din Odesa, cele două alăturându-se programului de studiu şi repetiţii al operei bucureştene.

Bogdana Alekseeva s-a născut şi a crescut în Doneţk, Ucraina. La 12 ani a început studiile la Şcoala de Coregrafie de Stat din Belarus. Din 2019 s-a alăturat corpului de balet al Operei din Odesa, Ucraina. Tatăl ei a murit în 2014, în timpul războiului din Dunbas. În 2022, înainte de invazia Rusiei în Ucraina, mama ei a fost internată in spital iar, din cauza războiului, Bogdana a pierdut legătura cu mama sa. Cu ajutorul unui prieten de origine americană, Bogdana a primit fonduri pentru a scăpa din Odesa în cea de-a treia zi de bombardamente şi s-a urcat într-un autobuz către Moldova.

„A trebuit sa plec din Odessa pentru ca ne au spus ca teatrul se închide, am nevoie sa continui sa dansez, visez mereu sa lucrez in diferite locuri şi sa îmi extind repertoriul”, a spus Bogdana Alekseeva. 

Lara Paraschiv are dublă cetăţenie, canadiană şi română, a studiat la Academia Bolshoi şi a evoluat la Teatrul de Balet de Stat Astrakhan din Rusia, Baletul Gelsey Kirkland din New York, Baletul Rusesc din Orlando, iar în ultimii doi ani a fost angajată a Teatrului de Balet de Stat Dnipro din Ucraina. Dnipropretrovsk este chiar lângă Harkiv şi Doneţk.

Declaraţia Larei: „Multe vieţi sunt în pericol şi mă tem că Teatrul în sine este în pericol, deoarece oraşele de lângă Dnipro nu mai există, clădirile au fost distruse, aeroporturile au fost bombardate, mulţi oameni au fost răniţi, ucişi şi lăsaţi fără case. Dimineaţa, când au sunat sirenele războiului la Dnipro, am împachetat ce am putut şi am plecat. Am luat cu mine câţiva artişti pentru a trece graniţa cu Moldova împreună. Doi băieţi din Kârgâstan, doi moldoveni şi doi ucraineni. Am ajuns la hotarul Palanca pe drumuri foarte grele. Oraşe liniştite, goale, se simt ca «zombieland» din cauza evacuării, străzi pline de armată şi tancuri. La graniţă am aşteptat 15 ore la coadă. Linia era plină de maşini ucrainene şi câţiva moldoveni. Odată ce am ajuns, au anunţat o nouă regulă prin care bărbaţii ucraineni între 18 şi 60 de ani nu au voie să treacă graniţa, trebuie să se alăture armatei. Am stat acolo şi mă uitam la familiile sfâşiate, în timp ce numai mama cu copii puteau traversa, iar bărbaţii trebuiau să rămână în urmă şi să se întoarcă pe jos sau cu autobuzul. Copiii plângeau, taţii erau furioşi. Nu i-au lăsat pe artiştii noştri de balet să treacă. Au trebuit să rămână în urmă în timp ce noi găseam o modalitate de a-i trece. Am vorbit cu un avocat din România care ne-a spus că pot cere azil politic doar prin intermediul Poliţiei de Frontieră a Moldovei, deoarece, desigur, ucrainenii nu i-ar lăsa să treacă, indiferent de scuza sau documentul pe care îl au. Prin azil politic am reuşit să facem ca nişte artişti de balet să treacă graniţa. Acum am rămas fără muncă, bani, case. Am lăsat în urmă prieteni şi rude pentru a căror siguranţă ne temem în fiecare minut al zilei. Am lăsat în urmă apartamente întregi cu toate lucrurile noastre de acolo. Am plecat cu toţii doar cu un rucsac cu documente şi încărcătoare şi telefoane. Ruşii au pus stăpânire pe multe dintre oraşele de lângă Dnipro şi, în curând, vor fi şi acolo, ne temem că atunci când acest război se va termina, lucrurile nu vor mai fi ca înainte. Ucraina va trebui să se construiască din nou şi va trece mult timp până când totul va fi în siguranţă pentru ca oamenii să se întoarcă şi să se bucure din nou de artă”.