APARITII EDITORIALE
0Trecutul pe cantar Reabilitarea fictiunii (titlul unui volum recent aparut, semnat de criticul Ion Simut) este o tendinta clara, vizibila pe piata noastra culturala. Numai ca acest proces de
Trecutul pe cantar
Reabilitarea fictiunii (titlul unui volum recent aparut, semnat de criticul Ion Simut) este o tendinta clara, vizibila pe piata noastra culturala. Numai ca acest proces de redescoperire a fortei literarului pur, proiectand universuri fictionale ce asteapta sa fie parcurse in codul lor, nu aduce - cum poate ne-am fi asteptat - o diminuare a memorialisticii si a interesului public pentru ea. Primul val, din anii '90, al acestor scrieri la persoana I avea o functie recuperatoare evidenta. Se tipareau atunci si se consumau tiraje mari din scriitori pusi anterior la index: exilatii si ceilalti "tradatori" de tara pe care regimul comunist ii radiase din biblioteci. Iar acum, in ultimii ani, se contureaza un al doilea val, la fel de impresionant, al memoriilor "de interior": scrise, adica, de autori afirmati in perioada 1945-1989, unii mai importanti, altii mai putin, dar avand, fara exceptie, cate ceva de amintit si de marturisit. Dupa consumarea unei epoci apar marturiile despre ea; iar dupa rememorarea a ceea ce a fost trait, apare critica profesionalizata a amintirilor insesi.
Sincron cu acest al doilea moment confesiv al literelor romanesti, impozantul volum al lui Dan C. Mihailescu, Literatura romana in postceausism, I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare (Editura Polirom, Iasi, 2004), le ia in discutie pe ambele, oferind o impresionanta radiografie a unui corpus de scrieri cu centrul de greutate in trecut. Critica lui Dan C. Mihailescu exceland deopotriva prin verva stilistica si informatia densa, autorul era printre cei mai chemati sa ofere cititorilor imaginea complexa a acestui trecut istoric, politic, social si cultural reflectat in feluritele oglinzi memorialistice. Putina emotie si ceva mai multa sensibilitate sunt absolut indispensabile in comentarea unor carti in care culorile literaturii nu mai pot acoperi dramele vietii. Criticul are un puternic accent empatic (apar pagini emotionate si emotionante despre Alice Voinescu, Petre Pandrea, Ion D. Sirbu), care mai "taie" din formula sa ludica si histrionica, bine cunoscuta. Si are, totodata, un program pe care ansamblul cronicilor scrise in toti acesti ani de libertate postceausista il respecta: demistificarea minciunilor comunismului si cuplarea cu setul de valori dinaintea instalarii lui. Acceptabil si chiar admirabil in ordine morala, un asemenea program devine, uneori, cu totul strident in perspectiva literara. "Setea noastra de dreapta" (pe care si-o marturiseste si satisface atat de frecvent autorul) e una, iar valoarea artistica a unui scriitor e alta. Dan C. Mihailescu il executa scurt, fara clipire, pe un Geo Bogza, folosind cuvinte grele ("vesnic tovaras de drum al bolsevismului romanesc", ""clasic in viata" va sa zica", "mort viu, relicva, un balon mare si gol"); in schimb, Monica Lovinescu are parte de sase cronici infiorate, cu o singura, parca stinghera, obiectie (legata de titlul unei carti). intr-o parte, mult prea putin; in cealalta, putin prea mult. Acul cantarului de obiectivitate critica s-a dereglat.
Volumul ramane insa o aparitie editoriala de prim ordin, o carte pentru minte, inima si literatura memorialistica.