Amintirile unui fost ministru de Externe francez despre Revoluţia română: Ion Iliescu, instigatorul principal al loviturii de stat

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Roland Dumas a fost ministru de Externe aproape un deceniu pe vremea preşedintelui socialist François Mitterrand, apoi preşedintele al Consiliului Constituţional. Avocat de meserie, Dumas, astăzi în vârstă de 93 de ani, publică o serie de „secrete de stat“ sub titlul „Incorect politic“. În cele aproape 700 de pagini de memorii, Dumas evocă de câteva ori şi România anilor '90.

Personaj-cheie al diplomaţiei „mitterandiene“, ministru de Externe de două ori în anii '80 şi '90, om de reţele, franc-mason asumat, Roland Dumas a căpătat de-a lungul carierei sale şi o reputaţie sulfuroasă, şi nu doar din cauza amantelor sale cu care nu ezita să se afişeze public. Chiar de curând, în timpul campaniei de promovare a volumului său de amintiri intitulat „Incorect politic“, ex-ministrul de Externe s-a remarcat negativ evocând „influenţa evreiască“ sub care s-ar afla actualul premier al Franţei, Manuel Valls, din cauza soţiei sale, notează „Radio France Internationale“ (RFI).

În memoriile sale, Dumas dezvăluie secretele unei epoci agitate ale istoriei recente: prăbuşirea comunismului, căderea zidului de la Berlin, reunificarea Germaniei.

Executarea lui Ceauşescu: „România e ruptă de restul lumii“

Astfel, la data de 22 decembrie 1989, în jurnalul fostului ministru apar multe referiri la Revoluţia de la Bucureşti. „În timp ce la Berlin se deschide poarta Brandebourg, revolta poporului român l-a răsturnat ieri pe dictatorul Nicolae Ceauşescu, «genul Carpaţilor». Resimt senzaţii contradictorii: bucuria pe care am trăit-o la eliberaera Franţei de sub ocupaţia nazistă în 1944, dar şi teama de reversul medaliei. Niciodată nu mi-aş fi putut închipui că voi trăi astfel de momente intense“, se arată în volumul de memorii al lui Dumas, citat de RFI.

Trei zile mai târziu, Roland Dumas comentează din nou situaţia din România: „Judecată sumară şi execuţia Ceauşeştilor. Acest regim demn de «Ubu rege» a căzut în fine. România e ruptă de restul lumii. Bernard Kouchner vrea să trimită ajutoare umanitare. Profit de relaţile bune pe care le întreţin cu bulgarul Petar Mladenov pentru a obţine autorizaţia de tranzit a convoiului condus de Kouchner, un om dispus oricând să facă pe aventurierul“.

Vizita lui Mitterrand din România, în aprilie 1991, nu este pomenită

Din scrierile de pe 2 ianuarie 1990 aflăm că „preşedintele Mitterrand i-a transmis urările de an nou omologului său român Ion Iliescu, şeful insurgenţilor de la Bucureşti, instigatorul principal al loviturii de stat, şi l-a informat că mă trimite în România“. 

Dumas spune cum a refuzat „numeroasele solicitări din partea dictatorului Ceauşescu, fiind conştient că nu va putea face nimic pentru a stăvili derivele regimului“. Ca să-i facă în ciudă omologului său german Hans-Dietrich Genscher, Roland Dumas se urcă în primul avion guvernamental francez şi pleacă spre Bucuresti unde va fi astfel primul ministru occidental care se va întâlni cu noii lideri ai diplomaţiei române. 

Ţara este condusă de un triumvirat provizoriu format din oameni mai degrabă simpatici şi hotărâţi. Ion Iliescu, destituit de fostul dictator, fusese izolat până atunci într-un rol mediocru. «Frumuşelul» Petre Roman a fost numit premier imediat după Crăciun. Fiu de aparacik de origine evreiască maghiară, Roman vorbea o franceză perfectă întrucât studiase ingineria la Toulouse. Duşmanii săi spuneau că venise în Franţa ca agent al Securităţii. În fine, al treilea membru al acestui trio era Dumitru Mazilu, diplomat, dizident al PC, proaspăt ieşit din puşcărie unde fusese aruncat din ordinul lui Ceauşescu. 

Fostul şef al diplomaţiei franceze povesteşte apoi cum a rostit în piaţa Revoluţiei o frază întreagă în româneşte învăţată pe dinafară. „M-am dus apoi să mă reculeg şi să depun o jerbă de flori în locurile în care patrioţii şi-au dat viaţa ca să instaureze democraţia. Organizez un mic dejun la ambasadă cu disidenţii. E reconfortant să constat că în ciuda beznei intelectuale impusă de Ceauşescu, scriitori, poeţi şi filosofi şi-au continuat activitatea artistică şi politică. Toţi au avut de suferit din cauza arbitrariului puterii dar întotdeauna Franţa şi limba franceză au fost pentru ei nişte puncte fixe, un sprijin moral. În acest context, după ce le donez mai multe volume destinate viitorului Institut de înalte studii franceze pe care promit că-l voi fonda şi finanţa, îi asigur pe interlocutorii mei că Franţa va sprijini fragila democraţie română“. 

Aflăm apoi că ministrul francez de Externe de atunci se va întoarce de la Bucureşti cu un drapel românesc găurit pe care i-l dăruise Petre Roman şi pe care îl mai păstrează cu grijă şi astăzi, notează RFI.

În paginile următoare aflăm multe alte detalii despre vizitele lui François Mitterrand de la începutul anilor ’90 în ţări estice precum Ungaria sau despre vizitele efectuate la Paris în aceaşi epocă de lideri est-europeni precum cei din Polonia sau Cehoslovacia. Niciun cuvânt însă despre vizita efectuată la Bucureşti în aprilie 1991. Era totuşi vorba atunci de primul şef de stat occidental care venea în România după evenimentele din decembrie 1989, conchide RFI.