Ai auzit de mine?

„Stradivarius sau triumful aparenţelor“, „Amândoi au cântatla metrou“… şi aş mai fi găsit şi alte titluri pentru aceste rânduri.De ce se ambiţionează Alexandru Tomescu să nu emigreze? Se pot da o seamă de răspunsuri prin care îl putem suspecta de o atitudine fie prea calculată, fie prea generoasă.

Cu 24 de ore înainte ca o elită a Bucureştiului să se extazieze în faţa lui Joshua Bell şi a viorii sale Stradivarius de 300 de ani (contra sumei de 400 de lei plătiţi pe bilet), Alexandru Tomescu împreună cu vioara lui Stradivarius de 300 de ani era dat afară de portarul Cercului Militar din Braşov din sala unde urma să concerteze în seara respectivă, pentru că venise prea devreme.

O cruciadă a culturii?

Întrebarea comentatorului avizat şi poate nu numai a lui este următoarea: cine se află într-o cruciadă a culturii - Joshua Bell păşind pe nori alături de partenerul său Sam Haywood şi cântând minunat, la Ateneul Român, Mozart, Beethoven, Ravel, Sarasate sau Ceaikovski sau Alexandru Tomescu şi pianistul Horia Mihail, confruntându-se cu mitocănia numeroaselor persoane şi personaje care circulă (inclusiv) prin spaţiile culturii din România, dar făcând săli pline la Oneşti, Bacău, Sibiu, Baia Mare, Bistriţa, Timişoara, lista urmând să continue cu oraşele Constanţa (20 mai), Piteşti (21 mai) şi Bucureşti (Sala Radio, 25 mai)?

Pe afiş scrie că Joshua . Dacă am căuta însă în DEX definiţia cuvântului „cruciadă", mai degrabă l-am putea asocia demersului lui Alexandru Tomescu şi Horia Mihail, care fac parte dintre acei câţiva artişti români care au spus „nu" variantei uşoare.

Un Stradivarius local

De ce se ambiţionează Alexandru Tomescu să nu emigreze ? Se pot da o seamă de răspunsuri, prin care îl putem suspecta de o atitudine fie prea calculată, fie prea generoasă. Suntem în ţara în care, pentru artişti în general şi pentru muzicieni în particular, parcursul profesional poate fi, în mod paradoxal, foarte uşor. Aplicăm ştampile care se şterg destul de greu, în schimb pot rămâne vizibile până la sfârşitul unei pseudocariere, ba chiar şi după aceea, dacă protagonistul a fost înzestrat cu „darul trecerii prin lume".

În cazul violonistului Alexandru Tomescu premisele erau create. După atribuirea - culmea, chiar pe merit - a viorii Stradivarius Elder Voicu, ar fi putut să-şi consacre energiile cu preponderenţă operei de înălţare şi continuă consolidare a propriului soclu, intrând la o vârstă relativ fragedă în galeria monştrilor sacri.  Nu ar fi fost primul şi, cu siguranţă, nici ultimul. Numai că Alexandru Tomescu a preferat - alături de alţi doi colegi la fel de ciudaţi ca şi el, pianistul Horia Mihail şi violoncelistul Răzvan Suma - planul B, cum se spune deseori în filmele de acţiune americane.

În cazul lor este vorba despre o variantă în care celebrităţii îi este preferat apostolatul, iar micii-marii dictaturi personale drumul iniţiatic printr-o ţară care aşa cum este a lor... este şi a noastră.

Albumul „Romantic Stradivarius" - al treilea din seria dedicată instrumentului mai sus amintit - reprezintă unul dintre paşii hotărâţi pe care  Alexandru Tomescu şi Horia Mihail continuă să îi facă pentru atingerea scopului propus: acela de a-şi ridica concetăţenii la nivelul intelectual şi estetic la care au dreptul.

Un drept refuzat din păcate de mulţi ani de mass-media şi de clasa politică autohtonă. Dacă aţi auzit de Alexandru Tomescu, merită să aflaţi şi că al treilea turneu Stradivarius este dedicat unei campanii de strângere de fonduri în favoarea copiilor hipoacuzici din România, despre care puteţi afla mai multe la www.aiauzitdemine.ro.