Adevăruri de altădată: Un tratat de estetică
0Lucrarea d-nului Tudor Vianu – „Estetica” Vol I, apărută acum mai bine de un an la Editura Fundaţiilor Regale, este dintre acelea care îşi croesc drumul cu greu, dar statornic.
În concepţia autorului, estetica este ştiinţa frumosului artistic. Acesta e deosebit de frumosul natural, prin faptul că reprezintă categorii limitate şi isvorăşte dintr'un proces de creaţie omenească, pentru că pune în evidenţă facultăţile creatoare ale artistului şi, în fine, pentru că introduce, într'un punct al naturei, o valoare de armonie sau de coloratură, care poartă pecetea finalităţilor omeneşti. Frumosul artistic se rândueşte astfel în seria valorilor de seamă ale simţirii şi acţiunii omeneşti, alături de valoarea economică, politică, morală sau religioasă, etc. El nu este resimţit ca un produs al naturii, ci ca un act de cultură, isvorât dintr'o manifestare spontană a spiritului nostru. Atunci când individul, în toiul desfăşurărilor lui de viaţă, subordonează valorii estetice diferite aspecte ale realităţii, înfăptueşte ceea ce d. Vianu denumeşte atitudinea estetică în faţa lumii şi a vieţii. Ea constituie un mod puternic de a înţelege lumea, în perspectiva căruia se pot grupa, unitar şi armonic, valori provenind din toate domeniile de simţire şi de acţiune culturală ale omului.
Între manifestările vieţii universale, operele de artă se situează între natură şi tehnică. Astfel, artele plastice par o nouă modalitate de organizare a materiei, tot aşa după cum realizările care ţin de domeniul literaturii ni se prezintă ca un fel special de compunere a datelor conştinţei. În ordine biologică, ele sunt similare cu instinctele constructive ale animalelor, sau, în ordine fizică, cu fenomenele anorganice ale cristalizărilor, stratificărilor, combinării chimice etc. Atât natura cât şi arta îşi au finalitatea în ele înşile, fapt care le apropie structural, într'o măsură destul de mare, pentru ca să dea unora deadreptul, sentimentul identităţii lor.
(articol publicat de Ion Zamfirescu în „Adevărul", 1935)