Adevăruri de altădată: Bercu Leibovici

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În harta topografică a literaturii noastre actuale, umorul păstrează un teritoriu destul de îngust. Odată cu declinul nuvelii, schiţa umoristică este de asemenea în regres. Unul dintre puţinii militanţi exclusivi ai umorului este d. Al. O. Teodoreanu, care până astăzi, în mod deliberat, s’a ţinut departe de concurenţa intensă şi uneori neloială din bâlciul romanului.

În timp ce mai fiecare începător în ale literilor are pe şantier unul, dacă nu mai multe romane, autorul aşa de gustat al „Hronicului Măscăriciului Vălătuc" stăruie în voinţa de a nu fi identic decât cu sine însuşi. Gestul negativ nu e lipsit de eleganţă. A nu se lăsa dus de curent, ba chiar a merge împotriva curentului general, denotă o libertate de spirit ce se cuvine semnalată şi o dispreţuire a succesului, din cale afară înlesnit prin mijlocirea romanului, care merită de-a dreptul lauda.

Cultivarea schiţei, pe de altă parte, şi în speţă, a celei umoristice, sumar taxată de neseriozitate, este apoi un semn de reacţiune în contra cantitativului, care înăbuşe producţia literară din ultimii ani. Oricât ar fi de adevărat că meşteşugul d-nului Al. O. Teodoreanu este pus în slujba unor jocuri spumoase de inteligenţă, nu e mai puţin drept că tehnica romanului este din ce în ce mai la îndemâna orişicui. Aşa fiind, o carte nouă semnată de acest spiritual scriitor este o diversiune delectabilă, atât pentru cititorul solicitat de un fel de „dumping" al prozei compact epice, cât şi pentru cronicarul năpădit din toate părţile de lucrările profesioniştilor mai vechi sau mai proaspeţi ai romanului. D. Al. O. Teodoreanu îşi asumă cu voioşie o calitate de scrieri fără pretenţie. Lucrând într'un material mai friabil al umorului libertin, nepredicant, care nu vizează reformarea spiritului public, îndreptarea moravurilor, d-sa se situează în realitate pe terenul ce-l vom numi al comicului pur. Însă noţiunea se cere cât mai limpede circumscrisă.

(articol publicat de Şerban Cioculescu în „Adevărul", 1935; continuare în numărul următor)