111 cele mai frumoase poezii ale generaţiei '80

În antologia "111 cele mai frumoase poezii ale generaţiei 80", coordonată de criticul Cosmin Ciotloş la Editura Nemira, sunt adunate poezii de poeţi talentaţi, printre care Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Doru Mareş, Ion Mureşan, Alexandru Muşina, Marta Petreu.

În Colecţia de la Editura Nemira au mai avut parte până în acest moment de antologii semnate Nichita Stănescu, Emil Brumaru, Petru Creţia, Cezar Ivănescu, Ştefan Augustin Doinaş, Nicu Alifantis şi George Bacovia.

În ce priveşte volumul dedicate generaţiei 80, acesta cuprinde texte semnate de Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coşovei, Denisa Comănescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Ion Mureşan, Alexandru Muşina, Mariana Marin şi mulţi alţii, cu Mircea Ivănescu ca guest star. Prefaţa şi cronologia sunt semnate de acelaşi Cosmin Ciotloş, asiduu recenzent al poeţilor optzecişti, căruia îi dăm cuvântul în cele ce urmează:

„Sunt reunite aici multe poeme de dragoste (atingând toate tonurile şi subtonurile sentimentale), multe poeme a căror nonşalanţă interzice salturile metafizice, multe poeme care n-au altă ambiţie decât pe aceea de a se reprezenta pe sine la un nivel de excelenţă. Frecvent, sub pelicula emailată a lor se poate detecta un grund cultural (încercaţi cu Liviu Antonesei şi veţi prinde gustul acestor investigaţii) sau câte-o apocalipsă personală (ori colectivă) camuflată sub culori ţipătoare, de carnaval. Iar dacă destule dintre secvenţele de aici sunt dedicatorii, e semn că ele vorbesc, mai mult ca oricând în literatura română, despre o solidaritate nobilă care-ar putea constitui, ea singură, substanţa unei poezii prea adeseori şi prea pe nedrept suspectată de a nu avea densitate.”

O poezie a unui dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai generaţiei ’80, Mircea Cărtărescu, inclusă în volum:

Corina (recent măritată Achimescu)

cine, ultrafardată

suceşte din fiinţa ei toată

pe şoseaua Ştefan cel Mare

răsfrântă de vitrinele orbitoare

înnebunind metalochimica şi spitalul?

e Corina cu papagalul.

pe Moşilor, când o stea de şerif

se-agaţă pe boltă, hatişerif

dat vieţilor noastre,

cine poartă ciorapi de plasă cu ochiuri albastre

şi taior pe care fâlfâie pluşul?

e Corina cu bătăuşul.

şi cine, ah, cine

dă mereu, orice-aş face, ochii cu mine,

pe Predoleanu, pe Batiştei, la Rosetti,

numai sâni, numai bluze, numai jeanşi, numai laméuri, numai

confetti

numai candoare, numai rânjet, numai timiditate, doar viciu?

e Corina cu păcăliciul.

deci, te-ai măritat, mă rog, felicitările mele.

băiatul pare simpatic.

sunteţi repartizaţi amândoi în Bucureşti.

norocul ăsta nu-l are oricine în ziua de azi.

şi-apoi pa, pa, salut, salut, să mai ţinem legătura, desigur…

şi-n troleibuz, gândindu-mă că totuşi

ea a fost prima fată pe care-am ţinut-o în braţe şi-am

sărutat-o

adică prin clasa a opta, ţin minte.

Beatlesii tocmai scoseseră „Lady Madonna“

şi-n caricaturi apăreau primii tineri cu plete şi tangaleji plini

de ţinte…

Corina,

de-acum pentru mine-ntre Colentina,

Bucur Obor şi Circul de stat

e un triunghi al Bermudelor apostat.

cine, ultra-nţolită,

îl bântuie cu şuviţele ei de pirită

zornăindu-şi lănţişorul şi zaua?

e Corina cu mangafaua