Copiii strazii au ajuns parinti si bunici

Chiar daca suntem in luna mai, racoarea noptii te patrunde parsiva prin toate incheieturile. Pustiu la Gara de Nord. Apoi, dintr-o data, din cotloane nevazute apar ei, homlesii, aurolacii si

Chiar daca suntem in luna mai, racoarea noptii te patrunde parsiva prin toate incheieturile. Pustiu la Gara de Nord. Apoi, dintr-o data, din cotloane nevazute apar ei, homlesii, aurolacii si nenorocitii lumii, uitati si de Dumnezeu. Suflete pierdute. Au varste intre cateva luni si 65 de ani. Daca in forfota zilei n-ai timp sa-i vezi, la caderea serii, trista realitate se dezvaluie ca un film horror cu morti vii. Buzele lor, de obicei cianotice, capata nuante sclipitoare de la aurolac.
Seara, aurolacii devin violenti
Chiar daca au fost internati in case de copii sau aziluri, n-au suportat regulile impuse si un acoperis deasupra. De dorul pungii cu "drog", al tigarilor, al bauturii ieftine si libere, s-au intors din nou in strada. Au crescut, au invatat sa lupte si sa sara la gatul oricui le-ar calca "teritoriul". Copiii de acum 15-16 ani au devenit oameni in toata firea si reprezinta un adevarat pericol social. Sunt trecuti de 20 de ani, dar mintea lor a ramas a unui prescolar. Pentru o punga plina cu pretioasa pulbere stralucitoare, copiii, adolescentii si de acum maturii strazii sunt in stare de orice. isi fac "smenuri" pe piele, adica se taie cu obiecte ascutite: cioburi de sticla, cutite, cuie, ace. Cine are ranile cele mai grave, din care tasneste sangele suvoaie, acela e considerat un adevarat lider si toti il respecta. Cicatricele stau marturie. Nici fetele nu scapa de "smenuiala", pentru ca si pe ele trebuie sa le conduca o alta, mai tare. Oamenii strazii nu au ce pierde. De mici stiu ce inseamna frigul, foamea, tusea, paduchii si raia, violurile, prostitutia pentru o paine calda, impartita in trei sub pamant. Locuitorii din zona Garii de Nord care se intorc acasa la ore tarzii trebuie sa fie cu bagare de seama. Seara, oamenii strazii devin violenti, asemenea haitelor de caini maidanezi. Maria Ion locuieste intr-unul dintre blocurile din Calea Grivitei. Dupa ora 7 seara nu mai iese din casa. "Ma intorceam de la cimitir impreuna cu o vecina cand ne-a taiat calea un aurolac schiop. L-am mai vazut prin zona. Avea o seringa de plastic la el si ne-a amenintat ca ne-o infige in gat si ne da SIDA daca nu scoatem portofelele. Norocul nostru a fost o masina care a oprit chiar langa noi. Speriat, cersetorul a fugit. N-am reclamat la Politie, ca mi-a fost frica. Daca cersetorul stie unde stau?"
Isi recunoaste fiii pierduti prin canale dupa "alunita"
Multi dintre oamenii strazii au devenit parinti. isi taraie dupa ei copiii, rezultat al amorului prin canale si ghene. Altii au ajuns deja bunici. Prin anii '90 au ramas fara case si de atunci doar cerul le-a fost plapuma. Si-au crescut odraslele in legea strazii si a canalului fara capac. Toti homlesii batrani iti pun aceeasi banda, cu aproximativ, acelasi subiect lacrimogen. Nea Sile umbla prin Bucuresti de ani de zile. Zice ca a avut casa, dar a pierdut-o. Cineva l-a pacalit si, uite asa, a ramas cu famila, formata din cinci persoane, pe strazi. Au stat catva timp impreuna prin parcuri si piete, apoi fiecare a plecat in lume, pe cont propriu. Se mai intalnesc din cand in cand in parcul de la Gara de Nord. "Eu nu-i mai cunosc, ca s-au schimbat dupa atatia ani. Strada te face alt om. Ieri a venit la mine un copil asa, cam la vreo 7-8 ani, rupt, plin de bube. Zice ca e nepotu-meu, baiatu' lu' fii-mea. A crescut si asta numai prin tramvaie. L-am recunoscut dupa o alunita mare, pe care o au toti din neamul meu pe obraz. Mi-a cerut bani si tigari, ca asa fac mereu nepotii mei. I-am zis: na, ia tataie, din tigare. Altceva mai bun nu aveam sa-i dau." Batranul fara casa mai are vreo sase nepotei, poate chiar mai multi, ca se inmultesc in fiecare an. ii cauta pe toti dupa alunite. Care n-are, nu e al lui! in buzunarul drept se vede o sticla de vin la doi litri, din plastic. O amagire. Batranul este dotat si cu o punga, prin care "ia legatura" cand si cand cu paradisul sau. isi face apoi culcusul pe o banca, pune capul pe sticla de vin si incepe sa sforaie instantaneu, chinuit de vise.