Copii obligati sa se lupte zi si noapte cu plosnite si sobolani

Ne e teama de plosnitele din casa, din mobile, din ziduri sa nu ne atinga copiii. Sotia e plina pe maini de semne si rani de la plosnite. N-avem lumina. O data, copiii cei mici au vazut si ei un bec

Ne e teama de plosnitele din casa, din mobile, din ziduri sa nu ne atinga copiii. Sotia e plina pe maini de semne si rani de la plosnite. N-avem lumina. O data, copiii cei mici au vazut si ei un bec aprins. Suflau in el sa-l stinga, credeau ca-i lumanare. In viata lor nu au vazut un televizor", spune Emanoil Farcas, 46 de ani. Familia sa locuieste fara forme legale in zona Giulesti, din Capitala, intr-o cladire dezafectata. Sunt 9 suflete: el si nevasta, 5 copii, o bunica si sotul fetei celei mari. Au trei camere, fara grup sanitar, fara apa, gaze sau lumina. 4 paturi, luate de prin gunoaie, asezate pe roti de tractor, un dulap de haine, doua mese si o soba amarata. Prin casa-ghetou sobolanii se plimba ca pe bulevard.
Mancare la foc din cartoane
Capul familiei a lucrat ca sofer, factor postal, lacatus mecanic. A vandut, la tarabe, legume si fructe in piata. "Am muncit si cu ziua, pe urma m-am apucat de cersit pentru ca nu ni se ajungea. Am avut 130 de kile, am ajuns la 80. Cerseam cu copiii, unu' pe umeri, unu' de mana, ca sa nu duca lipsa de nimic. Nici duminica nu stateam, ca sa pot sa ma ajung. Trebuia sa ies zilnic, daca nu, muream de foame", spune Emanoil. Marian si Luminita sunt mezinii familiei. Marian are un ciocanel de jucarie cu care doarme noaptea in pat. Il tine langa el ca sa se odihneasca: "Nu il stric, mami, numai sa stea si el cu noi, ca ii e urat singur, e obosit... si ne mai pazeste". Mama, Luminita, plansa, pe coltul patului, ii tine strans pe copii si-i mangaie. Din cand in cand isi mai atinge burta. E in luna a opta, ne spune ea. In fiecare zi mananca ciorba de cartofi, orez, tocana... facute la soba in care baga, in loc de lemne, cartoane. Apa o iau de la o cismea, de peste drum, asta cand nu ii huiduiesc vecinii, ba ca sunt ciumati, ba ca sunt ghetoisti. Teodora, fata cea mare, are 16 ani. Se duce printre scheletele de blocuri neterminate, cu sotul ei, dupa fiare. Le sparge cu barosul, de 10 kile, de prin betoane. Aduna deseuri, hartie si sticla. Munceste pe la oameni cu ziua, le face curat, le spala covoarele. "Dac-am avea cocioaba noastra, sa scapam de haosu' asta! Of, doamne! L-as prinde pe Dumnezeu de-un picior dac-as scapa de aici! Imi doresc un copil, dar nu acum. De ce? Ca sa se chinuie? Sa-l manance sobolanii?", spune Teodora. Are 4 clase neterminate, stie sa scrie si sa socoteasca. Sotul, de 18 ani, are 6 clase.
Peste 100 de milioane de lei - amenzi pentru cersetorie
Veniturile familiei sunt cele obtinute din alocatiile copiilor: total 970.000, lunar. In audienta la primar n-au ce cauta pentru ca nu au domiciliu stabil in Bucuresti. Tatal are de platit peste 100 de milioane, amenzi din cersetorie. Familia Farcas nu poate beneficia de nici un ajutor social. Celelalte doua fetite, Elisabeta, 6 ani, si Claudia, 7 ani, sunt la Centrul de zi al "Organizatiei Salvati Copiii". Ele urmeaza sa fie inscrise la scoala. Teodora va intra si ea in programul de recuperare scolara, alaturi de sotul ei. Din toamna, va merge in clasa a IV-a, iar el intr-a VI-a. Cat e cald, in ghetou e Africa: mustele roiesc pe ochisorii lui Marian, le loveste cu palmele, se apara cum poate de tantarii care se ridica din baltoacele din... casa. Apoi, isi cauta ciocanelul... sa-l culce de amiaza.