Ce spune Biblia despre tatuaje: sunt acceptate tatuajele cu simboluri creştine?

Ce spune Biblia despre tatuaje. Împodobirea trupului cu un tatuaj este o practică veche, care a devenit tot mai populară de la o generaţie la alta, motivele fiind diferite la nivel cultural şi social. Din punct de vedere religios, există în Vechiul Testament o poruncă în care se specifică în mod clar cum sunt văzute tatuajele din această perspectivă.

Ce spune Bblia despre tatuaje: „Nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi“

Legea Vechiului Testament le-a poruncit evreilor:

Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Levitic 19:28).

Deşi acest îndemn nu se regăseşte sub o formă atât de directă în Noul Testament, credinciosul este sfătuit în Noul Testament ca tot ceea ce face să facă pentru slava lui Dumnezeu: "Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu" (I Corinteni 10:31). 

După cum menţiona şi preotul Eugen Tănăsescu pentru adevarul.ro, o posibilă explicaţie se regăseşte în Noul Testament dacă ţinem cont de semnificaţiile decorative ale unui tatuaj, astfel observând că el se încadrează perfect în rândul podoabelor trupeşti. În privinţa acestora, teologia creştină este foarte limpede şi vastă, afirmând că pentru un creştin nu trebuie să prevaleze frumuseţea exterioară, ci, dimpotrivă, frumuseţea interioară. Lucru pe care mulţi dintre noi îl ştim şi cu care, cred că suntem unanim de acord. 

Iată câteva pasaje biblice în acest sens: Însuşi Hristos arată că valoarea trupului este inferioară sufletului, atunci când spune: «Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena (Matei 10, 28) la care se adaugă: Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic.» (Ioan 6, 63). Desigur în sensul sfinţirii vieţii, nu al negării oricărei contribuţii a trupului la valoarea vieţii.“

Sf. Petru se adresa femeilor aşa, mai spune Tănăsescu: «Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.» Fragmentul este perfect aplicabil şi bărbaţilor, după cum preciza preotul Eugen Tănăsescu.

Acesta adăuga că un alt aspect ce trebuie luat în considerare este modestia. «Biblia ne învaţă că trebuie să ne îmbrăcăm cu modestie (1 Timotei 2:9). Unul dintre aspectele îmbrăcării cu modestie este acela de a fi siguri că trupurile noastre sunt acoperite adecvat de către îmbrăcămintea noastră. Înţelesul de bază al modestiei stă în a nu atrage atenţia celorlalţi asupra persoanei tale. Persoanele care se îmbracă cu modestie o fac astfel încât nu atrag atenţia celorlalţi. Tatuajele şi tăieturile sau obiectele agăţate de corp atrag în mod sigur atenţia. În acest sens, ele nu constituie lucruri care ţin de modestie.

Ce spune Bblia despre tatuaje: cum este privit un tatuaj cu simboluri creştine

Pe de altă parte, Biserica încurajează şi recomandă purtarea simbolurilor creştine, după cum observa Tănăsescu. Deci cum este privit un tatuaj cu simboluri creştine, ţinând cont că „însăşi cultul public face apel la o întreagă simbolistică creştină, prin obiectele liturgice folosite: vase liturgice, veşminte, pictură bisericească, arhitectura lăcaşurilor de cult etc“.

Cu toate acestea, nu putem face confuzii, este de părere Eugen Tănăsescu. Iar „obiecţia principală este, ca şi în cazul celorlalte tatuaje, încrustarea în propriul trup a acestor simboluri. Aceasta ar pune în umbră, tot prin prioritizarea exteriorului asupra interiorului, adevărul teologic cum că trupul este templu al Duhului Sfânt, aşadar al lui Dumnezeu. Nu ştiu cum ar arăta Hristos sau sfinţii tatuaţi, dar cert este că aceştia nu au folosit tatuajul ca formă de comunicare vizuală simbolică“, aşa cum puncta bloggerul adevarul.ro. Prin urmare, privind teologic, preotul Eugen Tănăsescu arată că tatuajul pare mai mult o formă exterioară de exprimare a personalităţii, o încercare de suplinire sau mascare a lipsei unor valori interioare autentice. Mai mult, atunci când tatuajul exprimă idei religioase străine de spaţiul creştin, tatuajul devine expresia sincretismului religios. Voit sau involuntar, posesorii unei culturi teologice mai rarefiate împrumută şi transmit, prin tatuaj, valori aflate în paralel sau în contradicţie cu Hristos.