Ce fel de bunic va fi Traian Băsescu. Portretul psihologilor
0Preşedintele are şanse să devină favoritul nepoatei, dar nu-şi va menaja fiica şi ginerele, mai ales când va dori să le dea sfaturi despre creşterea copilului, conturează psihologul Daniela Gheorghe portretul viitorului bunic de la Cotroceni.
Preşedintele Traian Băsescu va avea o nepoţică al cărei botez urmează să aibă loc în luna octombrie, după cum a dezvăluit chiar el, ieri, într-o emisiune de televiziune. Viitorul bunic de la Cotroceni, ipostază la care preşedintele tânjeşte de atâta vreme, are suficient timp la dispoziţie ca să decidă cât şi în ce fel se va implica în viaţa copilului fiicei sale, Elena Băsescu.
Dincolo de imaginea de cap de familie autoritar pe care o are preşedintele Băsescu, în rol de viitor bunic deţine anumite calităţi ce l-ar putea transforma în preferatul primei sale nepoate, este părerea Danielei Gheorghe, psiholog specializat în psihologia copilului, expert în domeniul promovării, protecţiei şi monitorizării drepturilor copilului.
„Personal, îl văd pe Traian Băsescu în ipostaza de favorit al nepoţilor, pentru că este o persoană care ştie să se joace, are abilităţi clare de mare jucător. E un om care poate să fie haios, sensibil. Să nu uităm că preşedintele a lăcrimat de foarte multe ori, inclusiv când a fost vorba despre copii bolnavi. E clar că are o slăbiciune pentru copii, chiar dacă îl ştim incisiv în anumite aspecte ale vieţii sale. Pe de altă parte, este o persoană ocupată, nu ştiu dacă va avea la dispoziţie suficient timp ca să fie autoritar sau băgăreţ în relaţia cu nepoţica. Îl văd ca pe un bunic de weekend, mai degrabă“, conturează psihologul un posibil portret al viitorului bunic.
„Intruziv în relaţia cu tinerii părinţi“
Chiar dacă Traian Băsescu a dat de înţeles de nenumărate ori că are o slăbiciune faţă de mezina familiei, acest lucru nu-l va împiedica să fie extrem de direct în relaţia cu ginerele Bogdan Ionescu şi cu fiica Elena, explică psihologul: „Nu ştiu dacă va fi, însă, un sfătuitor discret cu fiica şi ginerele lui. S-ar putea să fie la fel de deschis şi de transparent cum ne-a obişnuit şi în viaţa publică, poate neaşteptat de direct. Prin urmare, are datele pentru a fi un bunic discret în relaţia cu nepoata, cu care este de aşteptat să dezvolte o relaţie foarte bună, dar un părinte la fel de intruziv şi de directiv în relaţia cu tinerii părinţi.“
Părinţii autoritari devin bunici permisivi
Mereu ironic şi pus pe glume, Traian Băsescu s-a amuzat inclusiv pe seama îndatoririlor de viitor bunic. Astfel, întrebat dacă se vede plimbându-şi primul nepot prin parc, el a declarat într-un interviu televizat de la începutul acestui an: „E, poate nu chiar în parc, poate mergem la o terasă“. Vorbele preşedintelui de la acel moment au ajuns, la scurt timp, material de inspiraţie pentru epigramişti. „La Cotroceni îşi va vedea odorul/A început deja să-şi caute naşul/Dar n-o să-l plimbe-n parc cu căruciorul/Ci doar în Cişmigiu cu vaporaşul“, publica Valentin David pe site-ul poezie.ro.
Această relaxare afişată de Traian Băsescu faţă de apropiata venire pe lume a primului nepot este des întâlnită în special la acei bunici care şi-au crescut la rândul lor copiii într-un mediu mai autoritar, este de părere Daniela Gheorghe. În acest sens, psihologul oferă exemplul acelor părinţi severi, dar care se dovedesc bunici extrem de permisivi: „În general, bunicii răsfaţă mai mult nepotul decât şi-au răsfăţat copilul. Când ai siguranţa autorităţii pe care ţi-ai impus-o în timp asupra familiei tale şi ştii că aceasta funcţionează deja după anumite reguli pe care le-ai trasat, atunci eşti mai relaxat când vin nepoţii. În sfârşit, aceste persoane au ocazia să facă împreună cu nepoţii lor ceea ce nu au făcut pentru copiii lor, pentru că au crezut, la acel moment, că sunt mult mai importante autoritatea şi limitele decât o educaţie permisivă, mai lejeră.“
Calităţile bunicilor ideali
În România, părinţii aflaţi la început de drum sunt cei bombardaţi cu sfaturi despre creşterea copilului, chiar dacă şi buncii ar avea nevoie de îndrumări, devreme ce aceştia joacă adesea un rol extrem de important în luarea deciziilor legate de viitorul nepoţilor.
Apariţia primului copil într-o familie, respectiv a primului nepot, este un eveniment care generează emoţii intense atât din partea părinţilor, cât şi din partea bunicilor, trăiri care duc adesea la conflicte legate de cele mai diverse situaţii, fie ele complexe sau banale.
Daniela Gheorghe ne-a descris, pe scurt, cum ar trebui să se comporte un bunic, mai ales că în societatea românească importanţa lor este crucială: „Ideal ar fi ca bunicii să susţină tânăra familie care are un copil, astfel încât ei să se simtă în siguranţă. Iar cea mai bună susţinere este aceea în care le transmiţi că ai încredere că vor fi părinţi extraordinari. E foarte important ca bunicii să respecte ierarhia şi să le dea încredere copiilor lor că pot deveni părinţi cu propriile metode de educaţie şi cu propriile valori.“ Prin urmare, cei mai corecţi bunici nu încearcă să influenţeze foarte mult familia, ci îşi oferă sprijinul şi sunt acolo atunci când este nevoie de ei.