Capsunarii s-au intors cu 1.500 de euro si dureri cumplite de sale

Vineri seara, la una din iesirile Cismigiului, din trei autocare coborasera, cu o droaie de bagaje, 150 de turisti cu fetele arse si cu palmile batatorite. Se intorsese in tara unul dintre grupurile

Vineri seara, la una din iesirile Cismigiului, din trei autocare coborasera, cu o droaie de bagaje, 150 de turisti cu fetele arse si cu palmile batatorite. Se intorsese in tara unul dintre grupurile de capsunari plecati la munca in Spania. Pentru multi dintre ei, drumul spre casa nu se incheiase aici, grabindu-se sa prinda trenurile de noapte de Moldova sau de Ardeal. Capsunarii starnisera curiozitatea bucurestenilor iesiti la promenada in Cismigiu, mai toti vrand sa afle peripetiile acestora de pe meleagurile lui Don Quijote si, mai ales, cu cati bani s-au ales dupa truda de acolo. Doua impresii apareau obsesiv in "jurnalele de calatorie" ale capsunarilor: durerea de sale si arsita ucigatoare in care au lucrat. "Doua luni de zile de lucrat pe vine, la 40 de grade, cu o durere de spate cumplita, pentru 1.500 de euro - cam asta a fost capsunaritul in Spania", ne rezuma unul dintre ei calatoria sa. Printre capsunari, multe femei tinere, bronzate, cu brate puternice. "A fost bine, a fost de munca da' zic eu ca a meritat", spune Maria Nechita, o tanara din Iasi. Pana sa plece la cules de capsune muncise pe doua milioane pe luna intr-una din sutele de fabrici de confectii din Moldova ce lucreaza "in lon", pentru Italia. Din Spania n-a vazut mai nimic, "afara de cele cinci hectare de capsuni pe care a trebuit sa le iau la mana zi de zi, sub un soare cumplit." Colega sa de camera, Mariana Naida, se grabea la trenul de Suceava. Si ea era multumita de cum fusese tratata pe plantatie: "Am avut casa de tara acolo, chiar in lan. Doua persoane de camera, cu dus, cu apa calda, cu tot ce trebuie. Mancarea era mai scumpa. Doua luni am mancat numai cartofi prajiti si ochiuri, ca daca am fi mancat carne sau salamuri n-am mai fi strans nici un ban." Timpul liber l-au dormit. "Dupa sase-sapte ore de lucrat in arsita nu ne mai ardea de nimic." Sunt insa foarte multumite de agoniseala facuta: 1.500 de euro de persoana, bani curati. Soferii de pe autocarele au tot dus si adus capsunari din Spania. Se uita cu mila la ei: "Vai de mama lor, traiesc in soprane ca sclavii, asta daca nu dorm direct pe camp. Uni-s ingineri sau profesori. Pe noi nu ne pacalesc, ca ii luam direct de acolo, nu ne pot spune noua ca o duc bine. Asta or spune acasa, ca le e frica ca daca o spun pe aia dreapta, nu-i mai cheama la anul", zice unul din ei. "E o rusine, dom'le, pentru tara. Sa se bucure ca se duc negri pe plantatie la spanioli. Uitati-va la femeile astea, dupa doua luni de chin sunt salbaticite. Le-am si zis unora ca tare as vrea sa le vad cum ar arata ca doamne."