Oraşul european cu suflet rusesc

 Moscova, vechea şi actuala capitală a Rusiei, şi Sankt Petersburg, capitala nouă construită de ţarul care a regândit Rusia modernă, sunt două oraşe cu tradiţii diferite şi cu o rivalitate teribilă. Rusia este o ţară bicefală. E aşa cum arată şi stema: un vultur cu două capete. Cele două capete ale Rusiei sunt cele două capitale tradiţionale ale ei care-şi revendică întâietatea.

Petersburgul este, indiscutabil, perla coroanei imperiului ţarist în care se vede ambiţia şi puterea unui colosal imperiu şi mai ales ambiţia unui ţar vizionar. Este poate primul oraş european modern apărut din determinarea unui om şi din supunerea unui Imperiu.

Un oraş făcut după toate regulile raţionalităţii moderne europene: totul e geometrie, peste tot vezi amprenta arhitecturală a ce a dat mai bun Europa acelor vremuri. Petersburgul este poate esenţa modernităţii ruse: e un amestec între raţionalitatea europeană şi dorinţa de emancipare, întemeiate printr-o voinţă pasională pe mlaştina abisală nordică.
 
Literatură, marcată de ruptură

Există însă un paradox legat de acest oraş din care, cred eu, s-a născut una dintre cele mai consistente polemici ruseşti care avea să marcheze viaţa culturală şi social-politică a ţării. Petersburgul a fost mult mai uşor construit decât populat. În această bijuterie arhitecturală, în care erau invitaţi să locuiască aristocraţii şi cinovnicii lui Petru cel Mare pentru a conduce Imperiul, ruşii nu se regăseau.

Muzeul Ermitaj

Pentru ei locuirea în acest oraş a fost un lung proces de adaptare, un adevărat chin şi o ruptură internă profundă. O bună parte a literaturii ruse este marcată de această ruptură, de această inadaptare, de acest conflict interior.

Tradiţional, Petersburgul este considerat capitala culturală a Rusiei, cu toate că marea parte a intelectualităţii ei a activat în ambele capitale. Dar aceasta este marca oraşului. Ceea ce te fascinează însă la prima întâlnire cu oraşul este întindere orizontală pe ape şi spaţialitatea imensă. E total opus oraşelor tradiţionale europene.

La orizont oraşul se pierde între apă şi cer. Iar dacă prindeţi şi faimoasele nopţi albe de la începutul verii cu soarele care apune strălucitor în miez de noapte, pe cel mai albastru  cer posibil, pe care ai impresia că-l atingi cu mâinile, atunci chiar că veţi vedea „Mantaua" lui Gogol pe „Nevski prospekt". E halucinant.

Podurile de pe Neva

Ce ar fi de vizitat într-un oraş unde fiecare colţ şi clădire înseamnă istorie şi operă arhitecturală? Toată lumea vă va recomanda să vizitaţi faimosul „Ermitaj" sau „Isaakievsky Sobor". Eu personal am un alt traseu.  În primul rând trebuie să vă plimbaţi de-a lungul râului Neva, trecând peste podurile faimoase care se ridică în miez de noapte. Din acele locuri se deschide o panoramă copleşitoare asupra oraşului dar şi asupra Rusiei şi a Europei: e locul în care se simte că se termină Europa şi începe Rusia, dar o Rusie care nu e atât de străină de Europa cum am vrea să credem. 

Închisoarea „Kresty“

Trebuie văzută neapărat „Fortăreaţa Fatropavlovskaya" a cărei construcţie a început în 1703 cu un scop bine definit şi care s-a transformat într-o închisoare pentru prizonieri politici. Însă, paradoxal, tot aici, se află şi criptele multor ţari ruşi printre care şi Petru I.

Ar mai fi de vizitat „Grădina de vară" (1704) construită în stilul unui baroc olandez, dar pe calapod rusesc. Era de fapt reşedinţa de vară a ţarului, care e în sine o lume aparte. Şi, pentru a înmuia atmosfera dostoievskiană a oraşului, poate ar fi bine să vizitaţi şi „Petergoful", unul dintre cele mai spectaculoase complexe arhitecturale din Europa.

La Sankt Petersburg, cu Vasile Ernu

Cel care a scris „Născut în URSS", scriitorul Vasile Ernu, chiar s-a născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie şi al unui master de Filosofie. Pentru volumul de debut „Născut în URSS" (Polirom) a fost nominalizat la Premiul de debut al revistei „Cuvântul", Premiul pentru Roman şi Memorialistica al revistei „Observator cultural" şi Premiul Opera Prima al Fundaţiei Anonimul.

Cartea a fost distinsă cu Premiul pentru debut al „României literare" şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. În 2009 a publicat la Editura Polirom volumul „Ultimii eretici ai Imperiului", în curs de apariţie la Editura Ad Marginem din Rusia şi la Editura Hacca din Italia. În 2010 a scris, în colaborare cu Bogdan-Alexandru Stănescu, volumul „Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc".

Nu rataţi!

Catedrala Învierii lui Hristos

- Catedrala „Sfântul Isaac", cel mai mare lăcaş de cult ortodox din lume, a cărui piatră de temelie a fost pusă în 1710, pe 30 mai, ziua sărbătorii sfântului, dar şi ziua de naştere a lui Petru cel Mare. În apropiere străjuieşte statuia ecvestră a ţarului, pe calul său cambrat, strivind un şarpe, semn al trădării. Imaginea a fost imortalizată de Puşkin în poezia „Călăreţul de Bronz".

- Între aprilie şi noiembrie, o călătorie pe Neva în timpul nopţilor albe, care îţi oferă spectacolul fabulos al celor 20 de poduri ridicându-se simultan pentru a permite trecerea vaselor.

- În celebrul Muzeu Ermitaj, pe lângă colecţiile faimoase de artă, un loc de atracţie este Teatrul Ermitaj - o sală în formă de amfiteatru străjuită de coloane corintice şi nişe, din care ne privesc zeul Apollo şi cele zece muze, precum şi medaliile efigii ale marilor scriitori ai lumii.